Cicatricea lunii II

[Mina Fabienne Potter]

Statea si se uita la Flinn, care se pare ca era cu totul si cu totul pe alta planeta. Sigur se gandea la toate prostiile pe care le facuse pana acum, in trecut ma refer, bineinteles. Si –a asezat capul pe trunchiul copacului si i-a aruncat lui Flinn o privire patrunzatoare, si plina de sentiment. Nu stia ce este in acel moment in neregula cu ea,insa era foarte constienta insa de faptul ca ceva era, chiar daca se aflaa acolo, undeva, ascuns in sufletul ei. Ochii fostei soimitei de culoarea smaraldului ii tintuiau ochii persoanei care statea sprijinita de acel copac. Parea ca este un star de la Hollywood care statea in lumina relfectoarelor, lumina soarelui cazand direct in ochii lui albastrii ca topazul. Vantul adia incet, iar parul acelei fiinte care se sprijinea de acea suprafata butucanoasa , zbura in toate partile. Privirea lui se afla acum undeva in jos, spre pamant. Era atat de atent la ceva ce vazu acolo, incat Mina credea ca daca cineva il va scoate din acea stare va reactiona urat. Si-a trecut mana usor prin par si a aruncat o privire in jurul ei. Insa in momentul in care vazu decorul acel romantic isi inabusi un zambet. Care era rostul totusi? Flinn niciodata nu va realiza ca ea era acolo, si ca simtea ce simtea pentru el. Sau poate nu, poate se mintea singura si doar credea acest lucru. Dar era oare posibil sa creada acest lucru dupa toate lucrurile care s-au intamplat intre ei? Toate certurile lor cu dublu inteles, pe care doar “psiholoaga” de Lisa le-ar putea intelege, toate gesturile pe care si le fac in mod neintentionat unul celuilalt, toate acele priviri uciagse si acele zambete date pe furis, si ca sa nu mai spun si de toaate noptile acelea nedormite, pe care le petrecuse cu el stand si discutand ca doi oameni care se cunosc si stau in aceeasi casa dintotdeauna. Cum putea sa uite acele nopti? Era peste puterile ei, mai ales lucrurile care I le destainui-se si el paru interest sa auda mai multe. Statea cateodata si se uita lung la el, si se gandea ca “ Daa, stii? Tu mi-ai putea fi frate! “, dar imediat ce avea acest gand se apuca de ras si ii spunea lui acest lucru. El punea de fiecare data capul in pamanat, scotea acel “Awww” care iti ajungea pana la inima, si zambea. Acel zambet al lui… Mina nu va putea niciodata sa uite acele zambete pe care I le-a daruit. De fiecare data cand Flinn zambea inima ei se oprea in loc si ea se facea mai rosie ca sangele. Nu ca in momentul acela sangele ei mai curgea prin vene, dar asta este cu totul si cu totul alta poveste. Merita? Nu cred ca va fi niciodata pregatita pentru raspunsul la aceasta intrebare. Mina isi trecu mana prin parul ei lung buclat, si se intoarse, dar nu inainte sa ii mai arunce o privire lui Flinn.
Inchise ochii, stapanindu-si cu greu lacrimile care I se adunasera in colturile ochilior si inghiti in sec. Macar de i-ar fi zis ceva, orice, nu avea prea mare importanta. Macar sa ii fi spus ce il apasa pe suflet, insa el nu. Preferase sa taca acum, si posibil pentru totdeauna. Trebuia sa plece de acolo acum, nu mai putea sta niciun singur minut in preajma lui. Durere. Asta simtea acum. O durere cruda si sfasietoare care invaluia toata fericirea pe care o simtise cu cateva momente in urma. Lua toata viata din ea si o inlocuia cu aceasta durere care te macina incetul cu incetul, pana in momentul in care vei invata sa traiesti cu ea si sa nu iti mai pese. Insa ea nu putea. Nu era inca pregatita pentru o asemenea durere sfasietoare. Facu un pas, si deodata simti o mana calda care o prinde pe a ei. Inchise ochii si lacrimile incepura sa ii curga pe obraz, semnificand tot ceea ce nu putuse ea sa zica pana acum. Ii deschise intr-un final, iar Flinn era deja in fata ei. Ridica mana si ii sterse lacrimile incet de pe obraz, dupa care o trase mai aproape de el. Fosta soimita isi muta privirea verzuie direct in ochii lui. Momentul Acela fusese unul decisive pentru ea. Stia ca acum se va intampla ceva ce ea nu dorea, insa nu se putea opune. El…El..avea sa plece… Nu stia insa de ce credea acest lucru, asa simtea, deoarece nimeni care da o veste buna, nu se uita in ochii tai cu privirea aceea de “ Iarta-ma!”. Mina vru sa isi traga mana in acel moment, insa el o stranse si mai tare, facandu-I semn din cap ca “nu”. Vantul adie usor, si copacii din padure incepusera deja discutia lor, care de obicei se petrecea cam in jurul acestei ore, un lucru ciudat pentru Padurea lui Dean. Mina trase aer in piept, deoarece simtea ca mai are putin si lesina. Era sigura de faptul ca Flinn nu va lasa sa se intample asa ceva, din simplul fapt ca ii marturisise ca tine prea mult la ea.” Da. Tine prea mult. In ce sens? In sensul de frate, nu?” gandi ea. Mana lui Flinn incepu sa urce in sus si in jos.
-Imi pare rau, sopti el.
Se apropie atat de mult incat acum ii putea simti respiratia calda pe obraz. Inima fetei incepu sa bata nebuneste. Isi puse mana pe talia ei si o stranse mai aproape de el. Mina isi aseza mana pe umarul lui si nu era sigura daca mai respire sau nu. Soarele isi mutase razele direct pe ei, Mina vazu pentru prima oara acea stralucire specifica ochilor lui si ii zambi din tot sufletul. El incepu sa ii cerceteze chipul si zambi la randul lui.
-Ce? Intreba el razand.
-Nimic, doar ca…stii… isi muta ea privirea in pamant, insa mana lui fu mai rapida. Se aseza urgent la e ape obraz, plimbadu-se pana ajunse la barbie, pe care i-o prinse si o ridica putin, astfel incat sa o poata saruta. Si chiar o facu. Acel prim soc pe care il avu fusese de neuitat. Flinn o stranse pe Mina si mai tare in brate pana cei doi au devenit unul singur. In mintea soimitei se aflau o multime de lucruri si totodata nimic. Simtea cum mai are putin si zboara, simtea cum o lasa genunchii, simtea….ce sa mai simta? Ca mai avea putin si lesina acolo la cat de absorbita era. Flinn o lasa incet pe Mina din stransoare si isi trecu mana prin parul ei. Ochii ei ii cautau acum pe ai lui. Nu putea sa creada ca tocmai se intamplase un asemenea lucru. Niciodata nu se gandi ca Flinn ar putea-o privi mai mult ca pe o sora. Nu stia ce se intamplase, insa nici nu dorea sa afle. Era intr-o ceata deasa si nu dorea sa iasa din ea decat daca o ajuta el putin. Sau putin mai mult. Mina incepu sa rada incet. Flinn isi impleti degetele cu ale ei, nedezlipindu-si insa mana din parul ei.
-Ce sa stiu?Eu orium le stiu pe toate, nu?rase el.
-Aaa…rosi ea, nu mai conteaza acum, termina ea propozitia si il lua in brate.
Flinn rase incet si se trase repede din imbratisarea ei. Fosta soimita paru dezamagita. Flinn ii facu semn ca sa astepte doua minute si disparu dupa un copac. Mina se sperie intai, nestiind ce avea acesta de gand, insa cand vazu ca revine inima I se aseza la locul ei. Nu ca inima ei ar putea sta intr-un loc cand era el prin preajma. In momentul in care aparu de dupa copac afisa zambrtul lui Acela super fermecator pe care Mina il adora si o invalui in privirea lui calda si plina de inteles. Tinea o mana la spate si soimita isi puse mainile in solduri, prefacandu-se suparata.
-Si ce anume ascunde domnul “eu-le-stiu-pe-toate-Flinn” ?
-Ceva pe care domnisoara “si-eu-vreau-sa-le-stiupe-toate-Fabienne” sigur o sa iubeasca!
-Daaa? Si ce este acel ceva?
-Vrei sa stii? Zambi el intr-un fel malefic.
Mina dadu din cap ca da.
-Atunci vino si afla, o provoca el din priviri.
Mina isi lasa mainile jos din soldurile si se apropie in fuga spre el, sarindu-I in brate. Flin o prinse si o invarti, dupa care ii arata ce ascundea la spate. Mina se uita la trandafirul de culoare sangerie pe care el il tinea in mana si ii atinse petalele incet, dupa care il lua, multumindu-I lui Flinn pentru acest mic cadou dragut. Flinn o prinse de talie si o saruta bland pe frunte. Fosta soimita trase aer adanc in piept, si incepu sa se gandeasca la toate aceste lucruri. Mirosul padurii amestecat cu cel a lui Flinn era unul imbietor, de care nu te-ai fi putut satura niciodata. Il satranse in brate si isi dori ca acel moment sa dureeze pentru o vesnicie. Insa brusc in cap ii aparu imaginea Lisei si a lui JJ. Ce aveau sa le spuna lor? Ce vor crede cei doi despre acest lucru? Lisa sigur nu va fi de acrd, deoarece ea l-a iubit foarte mult pe Flinn, si dupa cate isi daduse seama Mina, il iubea pe JJ intr-un mod foarte profund, insa ii era frica sa ii spuna acest lucru. Uneori putea fi foarte incapatanata, si nu asculta sfaturile prietenilor, facand mereu doare ceea ce credea ea de cuviinta ca ii este bine. Cand de fapt era rau. In majoritatea timpului. Mina o cunostea foarte bine, de cand erau mici chiar, si stia cat o poate duce capul. Se desprinse de Flinn si ii arunca o privire putin tematoare.
-Lisa si JJ, sopti ea cautand ceva in ochii lui.
-De azi las armele jos. Nu mai imi pasa de parerea celor din jurul meu. De ce nu mai imi pasa? Lor le-a pasat vreodata?
-Dar totusi sunt Lisa si JJ. Cea mai buna prietena a mea sic el mai bun prieten al…
Flinn izbucni intr-un hohot de ras.
-Cel mai bun prieten? JJ? Asa crezi? Doar pentru faptul ca nu am nicio treaba cu el, asta nu inseamna ca suntem cei mai buni prieteni. Niciodata nu ne-a interest unul de celalalt. De ce crezi ca ne-ar interesa acum?
Mina se holba efectiv la el si nu stia ce sa zica. Ar fi fost mai bine sa nu deschida un sbiect atat de delicat, deoarece se pare ca Flinn se cam aprinsese. Nu ca nu era super dragut cand facea asa, insa nu stia ca atunsese o coarda sensibila.
-Ok, mai bine taceam, da stiu. Nu stiam. Iarta-ma.
-Nu am pentru ce sa te iert Fab, nu ai facut nimic ce trebuie sa fie iertat, o mangaie el pe obraz. Soimita rosi si isi puse capul in pamant.
Oare cate alte lucruri noi si ciudat se mai pot intampla? Eu cred ca abia acum este inceputul. Si ma astept la niste intamplari de toate frumusetea. Episoadele nu inceteaza sa uimeasca.