I guess that's just the way this story goes

[Calliope Walcott]

Se opri din mers atunci cand ii auzise acea invitatie. Nu regreta faptul ca se ridicase de pe banca si vroia sa renunte la acea discutie cu el, ba din contra. Se intoarse totusi cu fata la el, privindu-l cu un zambet pe buze din nou.
"Nici macar nu sti cum ma cheama si deja ma inviti la o intalnire... Dragut din partea ta, insa raspunsul meu ramane tot nu", ii raspunse, suficient de tare inca sa o auda fara ca ea sa strige.
Se intoarse din nou, continuandu-si drumul in acel ritm incet, negrabit, neavand inca vreo destinatie clara unde vroia sa ajunga. Oricum, in acea clipa nu vroia sa-si faca nici un plan mare. Dar, cu toate aceastea, stia ca intr-un final va sfarsi intorcandu-se inapoi in camera ei, unde avea sa se plictiseasca de moarte.
Reflecta pentru cateva clipe insa asupra propunerii lui, din nou, vrand parca totusi sa o ia in considerare. In fond, ce avea sa se intample rau? Avea sa scape cu viata, in mod sigur, insa nu orgoliul sau cel mare nu vroia sa o lase sa se intoarca si sa-i raspunda totusi cu un raspuns afirmativ.