Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• Cap. XIX
  
  L-am poftit inauntru,incercand sa imi stapanesc entuziasmul. Lacrimi? Pentru ce? Nu am plans destul? Acum meritam putina fericire macar,alimentata de simpla lui prezenta. Trebuie sa afirm ca in urma incendiului Carlos ramasese cu o cicatrice pe obrazul stang,dar care nu-i umbrea frumusetea nativa,exotica,ci dimpotriva. Pegg,ca intotdeauna,se uita plina de scepticism la acest barbat care ii trecuse pragul casei si care ceruse sa vorbeasca cu mine intre patru ochi. I-am explicat femeii ca erau doar afaceri ce aveau sa faca sa functioneze totul mai bine,ca aveam sa ma angajez intr-un restaurant cu specific mexican si ca astfel vom avea mai multi bani,ca ne vom putea construi o noua casa si ca vom avea cu ce sa ne crestem viitori prunci. Stiam ca era doar o minciuna,dar era bine intemeiata. Scopul era sa raman singur,alaturi de el.
  Cand acest lucru se intampla,nu am prea stiut ce sa zic. El isi dadu jos sombrero-ul,stiind ca arata caraghios apoi se aseza pe pat,privindu-ma. In ochii lui am putut observa nerabdarea si mirarea. Nu stiam ce motiv pricinuise cea din urma stare,insa nici nu vroiam sa aflu. El era ca o statuie antica,atat de pretioasa,atat de rara pe care as fi putut s-o privesc zile,luni,ani in sir,fara sa obosesc,fara sa cer altceva. Simpla lui prezenta,compania lui tacuta mi-ar fi fost de ajuns.Pentru totdeauna.
  '' Deci vei zice ceva sau ne vom uita ca doi prosti unul la altul timp de cateva ore apoi voi pleca?'' l-am auzit spunand
  '' Ce as putea sa zic?''
  '' Intr-adevar,fantomele nu prea pot sa spuna multe lucruri.''
  Mi-am fixat privirea asupra lui,mai mult ca inainte si am incercat sa raman calm pe cat posibil. Desigur,era doar o gluma de prost-gust,necaracteristica lui dar totusi destul de serioasa. Putea avea si sensuri metaforice,ca de exemplu ca prietenia noastra s-a sfarsit,ca nu ma mai vrea alaturi. Dar daca era astfel,atunci de ce ma mai cautase?Sa imi spuna asta in mod direct,'oficial'? Stiam amandoi ca nu ar mai fi contat pentru mine. Pentru nici unul dintre noi.
  '' Nu prea te inteleg. Ai dori sa imi spui,te rog,la ce te referi?''
  '' Atinge-ti bratul!''
  Nu am dorit sa fac acest lucru la inceput,insa el a repetat acele cuvinte,mai puternic,mai categoric. M-am vazut obligat sa-i dau ascultare si,in final, am realizat ce vroia sa spuna. Carnea,venele,oasele,semanau cu o masa gelatinoasa,de un verde-pal. Un miros de petrol iesea din piele si venele mi se innegrisera brusc,imediat de am inhalat mirosul. Mi-am simtit plamanii parca explodand apoi,cateva firicele de sange de culoare maronie,incepura sa mi se scurga la colturile gurii.
  Carlos se ridica,imi mangaie crestetul,reusind in final sa imi curete sangele cu maneca hainei sale. Imi saruta fruntea,precum o mama isi saruta copilul.I-am vazut ochii umezindu-se dar nu cadea nici o lacrima. M-am speriat si m-am ridicat din bratele lui. El imi facea rau.
  '' Ce se intampla cu mine? Ce mi-ai facut?''
  '' Eu? Nimic. Tu ai pierdut esenta vietii,conceptul timp-spatiu. Tu ne-ai distrus. Jack avea dreptate.''
  Nu intelegeam nimic. Intr-adevar,eu am condus evadarea,eu am planuit-o. Insa daca erau liberi,era o vina? Era o crima? Am simtit atunci o durere sfasietoare si m-am prabusit,incepand sa tremur. M-am simtit legat de sol,prins. Nu vroiam decat sa scap.
  '' Daca ai tinut vreodata la mine,explica-mi ce se intampla! Carlos,te rog!''
  Mexicanul se aseza langa mine,fiecare secunda care trecea transformandu-se parca in miliarde de ani. Imi era teama si ma simteam ametit. Eram vulnerabil,eram lipsit de ajutor. Singurul om la care am tinut cu adevarat ma trada,ma condamna. Ma ranea. Pe mine. Pe mine?! Nu aveam sa il las sa castige. Totusi,norocul nu era de partea mea mai ales ca tot ce avea sa spuna in continuare se dovedi a fi adevarat.
  '' Dupa ce ai iesit din barul lui Pegg si dupa ce masina a dat peste tine,ai stat in coma. Ai fost atat de grav ranit incat au considerat ca ar fi o minune sa supravietuiesti. In acea seara ai murit. Eu si baietii am vegheat la crestetul tau si ne intrebam ce s-ar fi intamplat daca ai fi supravietuit. Dupa ce am plecat,la mai putin de cinci ore,a izbucnit un incendiu. Ralph a incercat sa iasa prin aerisire,Jack a luat-o inainte. Eu am realizat ca Ralph ramasese blocat si l-am ajutat insa nici unul dintre noi nu a supravietuit. Corpul tau era inca in salon. Noi trei am ars de vii,iar cadavrul tau deasemenea. Toti patru am facut un pact cu Diavolul,draga James. Da,umbra aceea rece ce te-a facut din nou sa mergi era chiar El. Ne-a oferit viata. Dar trebuia sa ramanem inchisi pe veci in acel spital. Au trecut cincizeci de ani. Din clipa in care ne-am cunoscut si pana acum. Cincizeci de ani,James!''
  Am inceput sa tremur sa puternic,convins fiind ca era nebun,ca mintea. M-am tarat pe podea pana ce am ajuns intr-un colt al camerei. Vroiam sa scap din acel cosmar,vroiam sa uit de tot ce se intampla. El nu era Carlos iar eu nu mai eram eu. El era un strain,un inamic,iar eu o victima. Incerca sa ma aduca in aceeasi stare ca si el,sa ma faca sa imi pierd mintile. Ei bine,aproape ca reusise pentru ca eu simteam ca nu as mai fi suportat. Nu cu cat fiecare lucru pe care il spunea parea sa fie real,parea sa fie parte din mine. O amintire a mea,atat de dureroasa,dar atat de concreta.
  '' Doar ca tu ai vrut sa evadam si asa a si fost. Ne-ai facut sa retraim acele momente. Cel putin pe mine si Ralph. Tu si Jack v-ati salvat,dar nu conteaza. Ralph e mort. A murit pentru a doua oara. Jack a fost gasit ieri pe fundul unui lac,la mai putin de 20 de km de locul in care ne aflam acum. Am mai ramas eu si tu. ''
  '' Adica tot ce am trait langa voi a fost ceea ce ar fi trebuit sa se intample daca eu traiam?''
  Incepusem sa ma obisnuiesc cu faptul ca eram mort,ca eram o piesa de pe tabla de sah a Diavolului. Imi fusese de ajuns o viata scurta si inutila,pierduta intre rafturile pline cu carti. Nu am iubit niciodata cu adevarat,nu m-am indopat niciodata, nu am fost ranit niciodata. Nici o petrecere,nici o distractie. Nu am trait stari euforice,nu m-am simtit beat de fericire. Nu m-am iubit pe mine insumi. Exceptand momentele cand am fost alaturi de ei.
  '' Da,la fel si momentul asta. Acum traim ce ar fi trebuit sa se intample daca am fi supravietuit cu totii incendiului. Eu m-as fi intors in Mexic,tu te-ai fi insurat cu Pegg,Jack si-ar fi continuat studiile. Ralph nu avea sanse. Viata lui nu mai valora nimic.Era praf in vant.''
  Mi-am ridicat privirea inlacrimata asupra lui. Pentru o clipa uitasem unde ma aflam si ce se intampla insa amintirea amara a adevarului se lipi din nou de mintea mea si o supuse torturii. Mi-as fi dorit sa mor,din nou si din nou.
  '' Dar viata mea? Ea valoreaza mai mult?''
  '' Ceea ce urmeaza sa spun este un secret care sfideaza moartea. O fac doar pentru tine. Noi doi suntem cei mai valorosi de aici.''
  Apoi isi lipi buzele de urechea mea si-mi sopti:
  '' Ultimul dintre noi care moare,poate sa isi recastige viata.''
  L-am vazut scotand din buzunarul hainei un pumnal micut apoi imi ordona:
  '' Fa-o! Tu meriti asta mai mult decat mine!''