Dragon blood

[Ema Snow]

Artemait nu mai putea de mandrie, iar Ema se vazu nevoita sa-si scuture bratul de cateva ori. Bufnita isi lua zborul plina de indignare. Nu era ceva secret faptul ca Ema si Artie se ciondaneau, desi tineau una la alta. Soimeanca crescuse alaturi de albicioasa impanata si nu-si putea dori alta, dar uneori era suficient. Bufnita ateriza aproape de Julieta, aruncand ocazional priviri mortale spre stapana sa.
Ema isi intinse mainile in laturi, lasand vantul delicat sa-i fluture camasa descheiata. I se pusese piticu' in ultima vreme sa poarte camasi peste tricouri, desi nu-si putea explica de unde ii venise dorinta asta. Oricum, stia ca mintea ei este suficient de complicata si fara sa analizeze impulsurile de moment. Se aseza langa Cercetasa, cu privirea atintita spre umbrele padurii.
" Nu ma pot lauda cu ceva interesant..." se stramba ea. " Singurul lucru 'memorabil' e faptul ca am reusit sa invat o carte de psihologie. E folositor sa citesti pentru ce va urma dupa terminarea scolii, dar na... uneori pur si simplu nu-ti trebuie..."
Ema se intreba daca nu cumva vorbele ei isi pierdusera sensul. Atentia ii fugea mereu spre copaci, iar gandurile se prindeau in cuvinte. Cat mai subtil posibil, verifica daca inca mai avea bagheta agatata de curea. Odata lamurita problema, se intoarse sa-i zambeasca Julietei. " Scuze... m-a luat valul"