Dragon blood

[Ema Snow]

Urechile mari si date pe spate, ochii ce priveau cu atentie...
Ema tresari, luata prin surprindere de retragerea creaturii. Se intoarse s-o priveasca pe Julieta.
" Acum depinde de ce intelegi tu prin noroc..." vorbi ea incet. " Nu bag mana in foc, dar cred ca acela era un pui de Negru Vienez"
Dand glas gandurilor, Soimeanca se apropie de locul unde cu doar cateva clipe inainte se ghemuise ciudata fiinta. Nu mai auzise de prezenta dragonilor in Padurea lui Dean, dar invatase de-a lungul vietii ca nimic nu e imposibil. Ofta, iar privirea i se fixa pe pata intunecata de pe pamant. Curioasa din fire, o atinse cu degetul. Ema isi ridica mana si o intoarse spre Cercetasa.
" Ce zici? Mergem dupa el?" o intreba ea, stergandu-si sangele de pe deget de plantutele din jur.
Isi privi pielea relativ curata si nu schita niciun gest in timp ce urmarea linia de pe index. Ema isi amintea foarte bine cum capatase cicatricea aceea. Si atunci avusese de a face cu un animal, un inorog, doar ca acela era mort de-a binelea, nu doar usor ranit. Nu era ceva ce iesea foarte usor in evidenta, dar o deranjase prezenta acelui semn. Totusi, dupa atatia ani, tanara se obisnuise, iar cicatricea devenise o parte din identitatea ei.