field of innocence

[Lexie Stryder]

field of innocence
"I still remember the world from the eyes of a child"

oricine

• Lexie se imbraca lejer, in blugi si un tricou simplu inainte sa iasa din dormitorul ei din Pivnita. Ramasese la castel in ultimul timp mai mult decat isi planuise. Probabil ca voia sa aiba acea senzatie de acceptare si blandete care isi lasase amprenta asupra ei inca din prima zi petrecita la Hogwarts. Era casa multor suflete si uneori te coplesea cand iti dadeai seama cate momente istorice isi avusesera locul pe coridoarele, in salile de clasa si pe domeniile grandiosului castel. Viperina auzise multe pareri asupra faptului ca atmosfera din castel se schimbase, ca noile generatii stricasera traditionalismul si frumusetea Hogwarts-ului si nu numai cu 'mofturi' si alte chestii. Insa Lexie nu stia ce sa spuna. I se parea ca inca se vedeau clar vechile calitati ale vrajitorilor in elevii noi de la castel, specifice fiecarei casa si a fiecarei persoane in sine. Atmosfera acelor coridoare nu se va schimba niciodata si nu vor inceta sa insemne un 'acasa' pentru multe persoane si aici nu era vorba numai despre ea.
  
  Stia ca toti oamenii care calcasera pe acel domeniu, in calitate de profesor sau elev, aveau aceleasi sentimente. Unii mai puternice, altii mai putin puternice, insa existau in fiecare suflet care avusese pana si o mica legatura cu magia Hogwarts-ului.
  Tanara vrajitoare isi agata cu blandete, si in acelasi timp mandrie, roba de cuierul lustruit din dormitorul ei, apoi strabatu Camera de Zi a viperinilor, care era pustie si se indrepta spre usa mare de lemn care facea legatura dintre coridor si Pivnita. Isi aseza mai bine geanta sport pe umar, apoi iesi. Nu urca scarile din marmura spre un alt loc al castelului, ci se indrepta spre iesirea din castel. In castel nu ramasese prea mult lume pe timpul vacantei. Filch mai era acolo si cativa elevi, care, din cate intelesese Lexie, isi propusera sa ramana cateva saptamani acolo si sa isi faca de cap. Isi cerusera permisiunea de la viperina, si ea le spusese un 'dati-i bataie' hotarat, fericita ca cineva avea sa se distreze pe acolo.
  
  Iesi in aerul cald al verii si inainta intr-o plimbare spre lac. Ajunsa acolo, lua barcuta mica care avea sa o conduca pana de cealalta parte a lacului unde sa poata sa Dispara fara probleme. Uneori era enervant faptul ca nu putea sa Dispara si sa Apara din sau in castel, insa le dadea dreptate celor care spuneau ca e mult mai sigur in acel mod.
  Nu dura mai mult de zece minute sa ajunga dincolo si barcuta isi porni singura drumul inapoi. Lexie Disparu cu un zgomot infundat si Aparu pe stradutele inghesuite ale satucului Hogsmeade cu un zambet pe buze.
  Acea zi era de relaxare si ardea de nerabdare sa se intalneasca cu cineva cunoscut. Isi adanci mainile in buzunar in timp ce se plimba usor absenta pe strada aglomerata.