Dragon blood

[Ema Snow]

Artemait se aseza pe cea mai inalta creanga de unde putea sa priveasca sfidator creatura neagra. Isi umfla penele si isi micsora ochii, aratand comic sub furia aparenta.
Ema se ghemuii, prinjandu-si genunchii cu mainile. Era o senzatie placuta, iar caldura din corpul dragonului era bine venita. Ocazional, isi intorcea privirea si cerceta trasaturile puiului. La un moment dat, Soimeanca se incrunta. Isi intinse mana spre grumazul solzos si ii apuca falca. O intoarse putin si o studie cu atentie. Pufni scurt si ii arata Cercetasei.
" Julieta... Uite aici..."
Ema isi dadu degetul la o parte, lasand la vedere o gaura in forma de romb. Se vedea pielea matasoasa, de un cenusiu intunecat.
" Si-a pierdut solzul..." remarca ea. " Cu cine te-ai batut, micutule?"
Trebuia sa fie rezultatul unei lupte. Ema nu-si dadea seama cum o capcana oarecare putea sa rupa solzii tari ai unui dragon, exceptand ghearele sau coltii unui alt dragon.
Dupa o asteptare ce paru fara sfarsit, sclipirea de pe cer ii atrase atentia. O lebada argintie si gratioasa ateriza in fata lor, facand dragonul sa se retraga. Patronusul vorbi, iar Ema recunoscu vocea surorii sale, Dawn.