Dragon blood

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt. Oare de ce presimtirile ei mereu se adevereau? Mereu simtea un nod in stomac cand avea sa se intample ceva rau si de cele mai multe ori chiar se intampla, cu sau fara voia ei. Isi indrepta privirea in sus, observand cum norii negri incepeau sa capete forme ciudat. Se incrunta instantaneu, stiind ca avea sa ploua cat de curand. Apoi brusc isi reveni la pozitia initiala si se uita la Ema care i arata o gaura in forma de romb, micutul dragon isi pierduse un solz.
  
  - E prea mic sa se bata, in plus..nu ar avea nicio sansa in fata unuia mai mare ca el, in concluzie..nu nu s-a batut, continua ea in gluma sperand ca Ema sa nu se supere la remarca ei, insa asta era parerea ei si nu avea sa si-o schimbe. Inghiti in sec privind-o pe soimeanca si apoi o sclipire pe cer o facu sa-si puna mana la ochi. O lebada argintie ateriza fix in fata lor, doar la cativa metri de unde se afla Julieta si Ema. Dragonul se retrase iar cercetasa ajunse langa el mangaindu-l, aratandu-i ca nu avea de ce sa se teama.
  
  - Ce spune?