field of innocence

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt si continua sa bea acel suc de portocale pana il termina. Isi ridica ambii genunchi la piept si privi in jur plictisita. Putea sa fie o zi pe cinste, chiar daca melodia poate nu i se potrivea macar avea sa se distreze, dar nuu..Julien trebuise sa-i strice toata distractia. Deci se pare ca citatul acela despre barbati era adevarat, stiau doar sa strice lucrurile si apoi se asteptau ca femeile sa-i ierte. Pufni scurt si isi dadu ochii peste cap.
  
  Se ridica de la masa uitandu-se in jur ca apoi sa observe cum amandoi barbati isi aruncau priviri fulgeratoare si mai ca se aruncau unul pe altul sfasiindu-se ca niste tigri. Ofta scurt, nu-i placea sa vada chestiile astea..le considera inutile. Ajunse drept in drept cu ei si zise:
  - Bine, bine..putem face altceva, numa nu va luati la bataie.
  
  - In plus, Julien, imi pare bine ca iti faci griji de noi..si ca ne-ai impiedicat de la o asemenea catastrofa: sa ne facem de ras in fata a o mie de oameni. Zise ea. Fusese jignita de vorbele lui, caci nici macar nu apucase sa asculte cum canta..caci imediat o intrerupse, ura persoanele care se grabeau si defapt nu faceau nimic. In schimb, barbatul avea voce frumoasa doar ca nu aveau ce sa compare vocea ei cu a lui, pentru ca erau diferite din toate punctele de vedere.