field of innocence

[Scarlett Soul]

Prima dată își spusese că nu ar fi rău să cânte și ea, dar se abținu. Nici nu se integrase bine și vroia deja să le strice auzul celorlalți. Nu, nu era în regulă. Se așeza la masă, lângă Kurt, păstrând pentru o vreme tăcerea. Încă era pierdută în propriile gânduri, dar își dădea seama cât de jenantă putea fi situația pentru ceilalți, să aibă un cățeluș care venea după ei și care nici nu zicea nimic pe deasupra.

- Alice, de cât timp cânți la ... și îi arată chitara, având un zâmbet inocent. Fata nu îi răspunse din prima și Scarlett se indreba dacă o va face măcar, dar se mulțumi să-și ia privirea de la astropufa pentru a evita un moment neplăcut. Toată afacerea asta cu ea, printre oamenii ăia străini i se părea proastă. Se simțea exclusă, că și cum fiecare era pentru el și oarecum nu îi putea condamna întrucât așa își dusese și ea ultimi trei, poate chiar patru ani. Nu luptase pentru nimeni în afară de ea însăși și nici nu îi păsa de altcineva. Era doar ea, pe cont propriu.

Ca să scape de coșmarul că ar putea fi luată în râs, își feri din nou privirea de Alice și Kurt și le privi pe Lexie și Julieta, dacă își amintea bine numele, care încă dansau. Se hotărî că viața de privitor se sfârșise aici. Se ridică încet de la masă, fără prea mult zgomot și se îndreptă spre fete, începând la rândul ei să danseze. Era un sentiment plăcut, trebuia să recunoască. Deși dansa des, de cele mai multe ori în fața oglinzii, când ceasul bătea aproape de miezul nopții, uitase cum era să aibă oameni în jur, să-și unduiască corpul suplu pe ritmul unei melodii în văzul tuturor.