fear of the dark

[Victor A. Olivier]

don't let yourself go; everybody cries and everybody hurts sometimes

• Era trecut de miezul noptii, stia asta. Si mai stia ca duhnea a alcool. Era un geniu prapadit si betivan. Incetase cu mult timp in urma sa-si mai planga de mila, insa asta nu insemna ca undeva inauntrul lui, nu il durea. Isi dorea sa fie un om mai bun, dar era un criminal, si asta era imposibil. Era un monstru, care nu cruta linistea persoanelor moarte, duse din aceasta lume. Si pana la urma, era vina lui? Stia ca tatal lui, daca era cel al carui nume-l purta, si care era acum inchis in Azkaban, era de vina pentru viciul lui. Nu stia daca asemenea lucru era ereditar, insa in cazul lui, era. Nu simtise pana acum lipsa mamei sale, si uneori ii parea rau pentru frumusetea ei, insa cam atat.
  
  Din fericire, reusise sa inventeze un leac pentru toata betia lui, iar acum putea fi macar sigur ca nu va ucide sau viola orice intalnea in cale. Oftand, scoase din buzunar micuta sticla plina cu lichid cenusiu, si arunca capacul, dand-o pe gat. Acum se simtea ceva mai bine, insa arsura din gatul lui inca persista, si si-ar fi infipt dintii in prima sticla de alcool pe care ar fi vazut-o, insa gandurile lui zburara la o mica pasare, si asta era ca un unguent pentru durerea lui. Daca nu pentru el, atunci macar pentru ea sa ramana demn, desi nu se simtea.
  
  OOC: anyone