I look at the sunset & I think of you

[Isabella River]

________________________________

Matt & Isabella
________________________________



"I don't think I'll ever look at another sunset without thinking of you."

• Isabella se uita in jur, la dormitorul gol - toate colegele ei erau probabil in Camera de Zi a Viperinilor, fiind inca o ora pana la stingere. Si chiar si asa, Isabella stia foarte bine ca majoritatea elevilor de la Hogwarts nu respectau programul decat la suprafata - adevarul era ca multi dintre ei se aventurau prin Castel in timpul noptii, incercand sa-i descopere secretele.
  Filch murea de nerabdare sa prinda macar pe cineva - insa elevii se dovedeau a fi cu mult mai isteti decat el si pisica lui, Doamna Norris.
  
  Viperina zambi. Isi amintea cu drag de momentele in care si ea, impreuna cu prietenii ei hoinareau noaptea prin Castel, ferindu-se de profesori, Perfecti si, bineinteles, ingrijitor.
  Insa cu timpul, multe se schimbasera. Acum nu mai era nevoita sa se furiseze - zambi din nou, ridicand o spranceana - in primul rand pentru ca era profesoara si Sefa de Casa, dar nu numai din acest motiv, ci si pentru ca nimeni nu i-ar fi spus nimic. In fond, sotul ei era un vrajitor capabit ce hotarase sa ramana la Hogwarts chiar si dupa absolvire, iar prietenul lor cel mai bun era insusi Directorul Scolii de Magie, Farmece si Vrajitorii - unii il cunosteau sub numele de Raizen Isildur, Matt si Isabella ii spuneau doar "Raiz".
  
  Se uita in treacat la ceasul de pe noptiera si simti cum inima ii bate tot mai tare - avea sa intarzie din nou, desigur, asa cum ii statea in caracter. Se intreba daca avea vreodata sa corecteze acest lucru.
  Isi privi bagheta care se odihnea pe pat, langa ea, si pentru o clipa ezita. Nu avea de ce sa isi faca griji, insa.. pana la urma o lua si o puse in buzunarul pelerinei.
  
  Era deja ora 22:15, asa ca iesi din dormitorul fetelor, uitandu-se cu ochi tristi la dormitorul de alaturi - Matt nu avea sa mai fie acolo in fiecare seara, alaturi de ea, ci undeva mai departe, in Turnul Vrajitorilor. Undeva unde ea nu avea sa intre prea curand.
  
  Se uita plictisita in jur, observand ca fiecare avea cate o activitate - unii citeau, altii stateau la povesti, altii radeau in hohote, insa toti erau in cate un grup compact. Isabella observase acest lucru la Viperini inca din prima clipa si totusi, inca nu stia daca sa-l aprecieze sau nu - erau uniti, insa ceva ii spunea ca nu acesta era modul de a o si dovedi.
  
  Trecu mai departe fara sa spuna nimic si ursca scarile de marmura pana ajunse pe unul din corisoarele Castelului care ducea catre Camera Necesitatii. Era convinsa ca el era deja acolo si ca o astepta. Mereu ajungea primul. Isabella simti cum un zambet ii infloreste in coltul gurii si isi musca buza inferioara.
  
  Abia astepta sa il revada si sa se arunce in bratele lui. Parca trecuse o vesnicie de cand mainile lor nu se mai unisera, de cand buzele lor nu se mai atinsesera.