Tandem

[Kurt F. Malfoy]

• EPILOG
  
  
  M-am trezit in aceasta dimineata si am constatat ca nu au disparut cosmarurile,la fel cum nu au disparut nici regretele,nici suferinta sau foamea. Nu ma mai hranesc cu alimente,ma hranesc cu raspunsuri,cu caldura sufleteasca,cu prezenta unor persoane. A devenit parte din mine,a creaturii in care m-am transformat. Carlos a spus ca-mi voi recapata viata insa acum viata mea a devenit doar un barlog,un adapost impotriva realitatii care ma inconjoara si ma strange. La ce folos sa am o sotie minunata si un copil care asteapta sa vina cat de curand? La ce bun daca ei trei - Carlos,Jack si Ralph,daca eu insumi nu mai exist? Uneori ma intreb daca fiica mea va fi si ea o astfel de bestie - mai solitara decat tatal ei,mai predispusa la accidente,mai stresata din cauza secretului pe care intr-o buna zi il va afla,probabil atunci cand Iadul ma va chema pentru a doua oara pentru a da socoteala pentru faptele mele trecute si viitoare.
  A trecut un an de la vizita lui Carlos si tot nu pot uita durerea cu care i-am infipt pumnalul in inima,privirea calma si mandra a mexicanului,de parca asta trebuia sa fac,de parca asta era scopul vietii mele si acum il implinisem. Cand citesti aceste randuri,nu te gandi ca sunt fericit. Nu te gandi ca Diavolul da inapoi. Mi-am recapatat viata dar asta consta in functii vitale,Peggy si casa mea de pe lac,certurile interminabile cu Lizzie si Jensen de parca nimic nu s-ar fi intamplat. M-au aruncat inapoi in timp. In dimineata asta m-am uitat in calendar si am vazut : 17 iulie 1962. In locul calculatorului,am o masina de scris verde,cu cateva butonase rupte,asa ca ma chinui sa evit anumite litere. Ma multumesc si cu tigari la mana a doua,cu haine mai vechi. Am vazut viitorul! Am vazut masinile si fast-food-urile. Am vazut filme din viitor,am simtit cum e sa fii peste cativa ani. Si ma sperie. Ma sperie fiindca stiu ca fiica mea va trai si ea in viitor si va prinde acele vremuri grele.Ma intreb daca ghemotocul acela de carne vie ce se cuibareste in pantecul sotiei mele va fi indeajuns de puternic sa se lupte cu tot ce va reprezenta lumea noastra peste cativa ani. Cu razboaiele,cu grevele,cu foamea. Lipsa decentei,lipsa culturii,lipsa spiritului in sine. Lipsa unei esente si lipsa unei vieti propriu-zise pe care eu am trait-o dar am dat-o la schimb crezand ca viitorul meu va fi mai bun. Intr-un fel,am facut aceeasi greseala ca oamenii din zilele mele,zilele de glorie. Singura diferenta este ca toata aceasta greseala se rasfrange asupra trupului meu in mod direct,ei vor suferi pe o perioada mai lunga de timp.
  Ma trezesc noaptea si realizez,pe cat posibil,ca parca realitatea pe care am trait-o alaturi de cei trei buni prieteni ai mei pare un vis.Eu insumi par o fantasma si ma ridic noaptea,aprind veioza de langa pat si ma uit in oglinda. Nu vad decat ceea ce a mai ramas dintr-un pion al Satanei si ma infasor in patura mea,ma duc inapoi in pat,dar nu pot sa adorm. Sunt ca un mort viu. Nu mancarea mea hraneste,ci emotiile. Nu dorm,nu ma ingras,nu slabesc. Nu imbatranesc! Nu evoluez. Nu evoluez,nu trec prin timp. Nimic nu ma duce catre ziua de maine ci catre ziua de ieri si daca as putea sa ma ancorez de prezent,as face-o. M-as agata de ziua de 17 iulie,zi in care scriu despre adevar,si as ramane aici. Doar eu si confesiunile mele asezate pe foi de hartie,langa sotia mea care trebuie sa nasca,langa Durerea ce mi-a devenit tovarasa si imi calauzeste fiecare pas catre Distrugere. Nu ma am decat pe mine uneori,alteori simt ca am lumea intreaga.
  Dupa ce l-am ucis pe Carlos,am fugit dupa Peggy si i-am spus ca a fost un gest de legitima aparare. L-am dus in subsol,unde e mai rece,pentru a nu putrezi atat de repede apoi,la lasarea noptii l-am ingropat in curtea din spate,ca pe un caine. Ironic,nu? Si mai ironic a fost ca am scris acolo,pe o un fel de placuta de lemn '' Carly - cel mai bun tovaras canin''. Doamne,si cand ma gandesc,aveau dreptate. Carlos a fost pentru mine ca un caine de paza. Un caine care ma ducea catre locuri noi,ma ferea de inamici. Un caine antrenat pentru un pacatos mult prea orb si neajutorat in judecata lui murdara! Ma intreb ce ar fi fost daca am fi continuat. Nu ne iubeam,nu in acel mod pagan si carnal pe care oamenii societatii moderne,din sec. XXI, il vor experimenta pana la limita suprema,transformand prietenul in amant si amantul in sot,doar din cauza criteriilor sexuale,a placerii trupesti pe care celalalt i-o ofera. Nu. Nu ne-am iubit niciodata astfel ci a fost mult mai mult. Am fost jumatati ale aceluiasi intreg,o echipa,doi gemeni,Pozitiv si Negativ. Si cand eram impreuna,lumea parea mai buna,fiindca ne completam reciproc si uitam de tot ce era rau.
  Sa nu-ti fie mila de mine,dragul meu cititor. Orice ar fi,nu iti fie teama si mila de ceea ce am devenit. Nu sunt un pericol pentru nimeni,decat pentru mine insumi. Am descoperit ca ranile mi se vindeca mai repede decat ale unui om normal si ca dezvolt capacitati intelectuale cu mult peste limita mea obisnuita. Din punct de vedere trupesc,sunt aproape ideal. Din punct de vedere al sufletului...ei bine,nu mai am suflet. Cand fac dragoste cu Peggy nu simt nimic. Nu ma atrage,nu ma starneste. Doar o respect si o consider o tovarasa de viata potrivita - tacuta,supusa,iubitoare. Cand am aflat ca voi fi tata am simtit un fior dureros,de parca cerul mi-ar fi cazut pe crestet,zdrobindu-mi nimicnicia sub imensitatea lui glorioasa. Cum sa iubesc eu o faptura a mea,a creaturii care am devenit? Cum sa tin la ceva care va fi ca mine sau poate mai rau? I-am atins abdomenul in fiecare zi si mi-am simtit copilul miscand iar cand am aflat ca va fi fata,mi-am imaginat o frumoasa si mult-prea-fatala Lilith. Ne-am gandit ca acesta are sa fie si numele ei. Lilith - regina demonilor,regina vietii mele chinuite,false si nesatisfacatoare.
  - James! Vino repede,James! A inceput...a inceput...
  Sar de pe scaun si cobor in graba. Peggy sangereaza si pe chipul ei se impletesc durerea,fericirea si mandria. Va fi mama. Voi fi tata. Copilul nostru se naste. Copilul din mine,care va fi ca mine dar pe care am jurat sa il invat sa nu faca greselile mele. O viata viitoare care va salva o viata trecuta. O creatura pura ce va imblanzi o creatura demonica. O lumina pentru un pacatos. Ea pentru mine. Eu ... pentru voi.