A long and sad story

[Lexie Stryder]

• Lexie isi deschise gura intr-un cascat de plictiseala in momentul in care isi inchise cartea pe care o citea. Nu stia de ce, insa in ultimul timp, era gasita citind mai mereu. Probabil pentru ca se pregatea sufleteste pentru ceea ce urma in Lumea Vrajitoreasca si isi dadea seama ca razboiul nu mai incepea.
  
  Nu putea sa se planga pentru ca nu era ea chiar foarte nerabdatoare ca acel razboi sa inceapa pentru ca reprezenta un ingrozitor neprevazut in viata ei si a celor dragi ei.
  Se dadu jos din patul din dormitorul ei din Pivnita Viperinilor. In ziua aceea avea sa mearga din nou la biblioteca, apoi in Camera Fantomelor sa o caute pe Calliope. Nu isi terminase resursele.
  
  Daca nici de data aceasta nu va reusi sa o convinga sa ii spuna povestea ei, atunci avea sa renunte, Se va interesa in alta parte si pana la urma tot va stii. Rabdare, Lexie, rabdare.
  Iesi din dormitori si cobori scarile spriala pana in Camera de Zi. Fu surprinsa sa vada conturul translucid al unei fantorme pe pervazul geamului. Era prea subtire ca sa fie Baronul Sangeros si rochia alba si cunoscuta nu era nici decum insangerata.
  
  "Calliope," sopti viperina mai mult pentru sine, pe un ton plin de speranta.
  Se apropie de ea si se aseza pe un fotoliu de langa fereastra, cu fata spre fantoma.
  "Hei," saluta Lexie, zambind bland.