A long and sad story

[Calliope A. Dubois]

• I zambi scurt si continua sa o priveasca, toata lumea venise la ea ca sa le povesteasca ce patise si mereu disparuse, dar in fata viperinei nu avea sa se ascunda.
  Fantomele aveau darul de a simti orice sentiment sau orice gand sau rau avea persoana cu care vorbeau.
  Ei bine, existau si parti bune sa fi fantoma dar mai bine sa fi om decat ce era ea acuma, cel putin ea inca nu-si acceptase soarta.
  Merse langa Lexie pe canapea si se aseza cu picioarele pe ea stand si privind-o pe tanara ca apoi sa zica:
  -De unde imi stii numele? Sau deja a circulat prin tot castelul povestea despre moartea mea? Zise ea cu o lacrima curgandu-i pe obrazul palid si albicios ca apoi sa ofteze scurt.
  I era greu sa vorbeasca despre asta, insa trebuia. Trebuia sa se descarce si avea sa o faca daca Lexie o lasa.