belle,mais belle pour qui?

[Calliope A. Dubois]

• Luna era pe cer si stele cu intunericul o acompaniau perfect intr-un peisaj superb.
  Cand era eleva la Hogwarts, isi amintea cu drag de noptile cand statea pana tarziu si picta, picta orice, peisaje, oameni, vrajitori, magie..orice, se relaxa doar tinand pensula in mana si pictand.
  Ofta scurt si continua sa paseasca sau mai bine zis sa pluteasca pe aceea campie intinsa unde se afla lacul, prin preajma lui.
  I placea sa simta vantul rece cum i trecea peste gatul albicios doar ca acum nu mai putea simti altceva decat frica, frica de a trece dincolo si a lasa in urma ceva.
  Stia ca inca i era greu sa se accepte pe sine, sa fie o fantoma si sa nu mai fie vrajitoarea Calliope Dubois.
  Ofta scurt si continua sa pluteasca pana observa o silueta langa lac si se incrunta.
  Nu zisese nimica si nici nu avea sa zica cateva momente. Se aseza in stil turceste si plutea, privea doar luciul lacului. Pluti pana ajunse drept in drept cu el si continua sa-l priveasca, sa se minuneze de cum arata el noaptea.
  Era imbracata cu aceeasi rochie alba si lunga, nu de mireasa, dar la fel de frumoasa ca si rochia unei mirese. Parul care nu mai stralucea ca si cand era om, tot curgea frumos pe spate si mai avea putin din auriul acela frumos.