belle,mais belle pour qui?

[Calliope A. Dubois]

• Continua sa priveasca lacul si luciul lui cand simti o prezenta, nu tocmai o prezenta pozitiva insa avea sa afle asta in momentul in care se va intoarce. Intr-un final isi ridica privirea catre persoana care vorbi, auzi o voce masculina, in acelasi timp il privi fix cu ochii ei mari si albastri. Voise sa zica destule dar mai bine tacea, acum cat era fantoma de ce mai contau vorbele ei? Se simtea asuprita de fiecare data cand cineva incerca sa scoata informatii de la ea, insa bunatatea aceea iesita din comun inca o mai avea, i ramase in suflet.
  
  -Cine zice ca nu am fost apreciata? Continua ea privindu-l in continuare.
  
  Isi indrepta privirea din nou catre lac si nu mai zise nimic momentan, astepta un raspuns. Mereu i placuse sa de-a raspunsuri clare si scurte, insa acum parca se adancea in explicatii si nu-i placea. Ea mereu era mai retrasa de felul ei si timida, asteptand ca persoana cu care vorbea sa-si de-a prima drumul la gura. Isi muta privirea de la lac la barbatul de langa ea, zicand:
  
  - Si tu esti?