A woman's worth

[Kurt F. Malfoy]

Da,m-am intors,destul de repede,intr-adevar,insa nu ma puteam abtine ^^" Anyway,postez deocamdata introducerea



'Cause a real man knows a real woman when he sees her

Introducere

• - Doar nu cumva...?
  - E sclipitor si a costat o avere. Ar trebui sa fiti fericiti.
  Melody continua sa isi miste mainile,sa gesticuleze,chiar sa bata din palme doar pentru ca domnul si doamna Kroetz,dragii ei parinti,sa observe superba bijuterie. In entuziasmul ei,incurajata fiind de spiritul euforic oferit de catre idee,de catre momentul respectiv in sine,tanara avea dreptate. Inelul cu perle care costase 3000 de lire chiar era frumos. Pacat ca barbatul care i-l oferise spre a-i deveni sot nu era chiar pe placul celor doua creaturi care ii dadusera viata acelei frumoase zeite. Dupa ce nici comandantul si nici sotia lui nu schitara vreun zambet,vreun gest de multumire sau incantare,Melody realiza ca ceva nu era la locul lui. Luni de zile incercase sa ii faca sa il placa pe Benjamin Weltberg,un tanar comerciant evreu,insa din cauza rasismului si a convingerilor religioase,parintii erau de neinduplecat. Acum faptul era consumat caci tanara deja intocmise lista cu invitati si isi comandase o rochie de mireasa,croita dupa ultima moda.
  - Tocmai am iesit din razboi si tu vrei nunta? intreba domnul Kroetz extrem de iritat
  - Din moment ce nu mai exista sanse ca unul din voi sa moara - din pacate - m-am gandit ca ar fi bine ca eu si Ben sa ne unim destinele.
  - Si consideri ca o fata de conditia ta ar trebui sa devina femeia unui evreu fara viitor?
  - Imi pare rau sa te dezamagesc,tata,insa nici numele nostru nu este foarte britanic.
  Domnul Kroetz se inrosi la fata si,printr-un singur salt se repezi langa fiica lui,luand-o de brat. Melody compara gestul cu cel al unui leu care isi ataca prada. Tatal ei era la fel de indraznet si curajos precum regele animalelor dar la fel de lenes si nechibzuit,lasand femeia sa rezolve toate problema,repede si radical,el folosindu-se mai degraba de furie,de agresivitate. Se inrolase in armata si devenise comandant numai din cauza spiritului sadic cu care natura il inzestrase si pe care i-l oferise si unicului fiu,Walter,care din fericire nu era acolo in acea clipa,in caz contrar,cealalta mana a lui Melody ar fi fost stransa de tovarasul ei de joaca cu care impartise acelasi pantec si alaturi de care venise pe lume in acelasi timp.
  Fata incerca sa se smulga din stransoare,doamna Kroetz rugandu-se de sotul ei sa isi ierte copilul pacatos si repezit si de data aceasta. Femeia era la polul opus. Era o fire pasnica,bisericoasa si extrem de usor de influentat. In timpul razboiului cateva vecine si prietene bune din inalta societate ii spusesera ca armatele lui Hitler aveau sa ocupe absolut totul,inclusiv Marea Britanie si nordul Statelor Unite pana in luna septembrie a anului respectiv iar femeia le crezuse atat de sincer incat noaptea incepea sa vorbeasca in somn numai despre asta. Urmasera cateva saptamani in care nu-si luase ochii de pe gemeni si in care ii scrisese zilnic sotului ei. Desigur,dupa cum istoria ne spune,cuvintele au ramas doar cuvinte si temerile doamnei Kroetz,doar temeri.
  - Si cum ti-a oferit acest inelus,fetito? L-a furat cumva? Sau a ucis pentru el? Haide,stim amandoi cat de corect este el.
  - El macar nu a ucis un om nevinovat doar pentru ca a refuzat sa i se supuna.
  Barbatul ii dadu drumul brusc,privind-o si mai furios,mai animalic. Daca nu ar fi fost tatal ei si daca nu ar fi avut o reputatie de aparat,atunci probabil ca ar fi calcat-o in picioare. Un singur lucru ura acel om si anume nesupunerea. Si din cauza nesupunerii ar fi fost in stare sa distruga toata populatia Terrei,caci in viziunea lui,in conceptia lui bolnava,pana si regina ar fi trebuit sa zica 'Da' hotarat in fata lui si sa ii accepte ideile si planurile fara macar a sovai o clipa. Din fericire nici unul din cei doi copii ai lui nu aveau o astfel de gandire,atat de egocentrista si auto-distructiva ci dimpotriva,preferau sa ii lase pe altii sa straluceasca. Dar daca nu se afisau,daca nu se laudau cu meritele lor - reale sau inchipuite - nu insemna ca nu aveau o importanta. Ei lucrau din intuneric si atunci cand isi duceau munca la capat,intindeau o capcana mortala. Subtilitatea era calitatea de baza a tinerei Melody,astfel si reusise sa se logodeasca cu Ben fara a atrage atentia.
  - Spuneti mereu ca le sunteti superior germanilor fiindca armata noastra i-a infrant. Da,le-ati fost superior din punct de vedere militar,domnule,insa daca ati preluat aceasta doctrina,daca antisemitismul este lucrul dupa care va ghidati si dupa care hotarati fericirea fiicei dumneavoastra,atunci va pot spune ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat un soldat simplu care apasa pe tragaci si ia viata unui biet detinut de la Auschwitz.
  Aceasta fusese picatura care umpluse paharul. Comandantul Kroetz se intoarse cu spatele la ea,indreptandu-se catre masuta pe care se afla sticla cu irish whiskey si cele doua pahare. Isi turna din continutul alcoolic,golind paharul in mai putin de cateva clipe apoi isi atinti privirea asupra fiicei si sotiei lui. Prima,atat de mandra si hotarata,cu parul blond-satent cazandu-i frumos pe umerii rotunzi,in rochia de un roz pal,simpla,dar atat de potrivita pentru trupul ei alb,feciorelnic. Cealalta,trecuta de varsta tineretii si a frumusetii,dar fiind idealul sotiei perfecte - credincioasa,supusa si iubitoare. Prima,frumusetea divina. A doua,sufletul cel mai cald. Barbatul realiza brusc un lucru,un lucru important ce ii fura un zambet sardonic si totusi admirativ de pe buze.
  - Ma intreb ce zei m-au blestemat?! Fratele tau e moale si incearca sa para puternic iar tu esti atat de dura,atat de calita desi ai numai douazeci de ani. De ce nu te-ai nascut baiat,Melody? Si numele tau,pana la urma,e atat de femeiesc. Ironic,nici nu ai ureche muzicala.
  - Ba da,tata. Am ascultat cantecul gloantelor si a mortii de la mile departare. Nu tu sau mama m-ati crescut,ci acesti sase ani in care m-am format cu frica de a pieri dar si onoarea ca as face-o pe pamantul meu,cu sufletul si gandul la Regina si la Tara.
  - Si totusi,te oferi cu atata ardoare unui strain.
  - Un strain care a devenit protestant si care mi-a zis ca si-ar schimba pana si numele de dragul meu.
  Ambii parinti o privira extrem de uimiti. Se simteau flatati si totodata socati. Se asteptau ca fiica lor sa fie nevoita sa faca o asemenea schimbare cand in fapt era invers. Sotia generalului ridica privirea inspre Cer si Il intreba daca aceea era voia Lui,daca ii era dat unicei sale fiice sa se intoarca catre El,catre poporul israelit,poporul Tatalui Suprem. Oh,cum de nu se gandise la asta? S-ar fi unit cu un om din Tara Sfanta,ar fi fost unul din cei mai buni si mai iubiti copii ai lui Dumnezeu. Dintr-o data,parca nu i se mai parea atat de ingrozitoare situatia. Sotul ei,insa,era de neclintit in hotararea lui. El nu isi dadea fiica unui om care nu stia ce era razboiul,care de abia isi incepuse o afacere si care nu reprezenta o persoana pe care sa te poti baza.
  - Nu.
  - Poftim,John,ai innebunit? sari mama fetei
  - Nu,doamna mea,nu. Alege,copila,o data pentru totdeauna : noi sau el?
  Melody ii privi si,oferindu-le un zambet larg,mandru,ca si cum ar fi invins o lupta in arena sub privirile cezarului,le raspunse,fara a sovai:
  - Deja imi e dor de voi.