pay to play

[Lexie Stryder]

• Lexie îi mulţumi din priviri pentru felicitări, apoi se uită prin vitrinele magazinelor cu o slabă intrigare. Nu se putu să nu zâmbească când îi auzi întrebarea lui Robb. Îşi drese glasul, simţindu-se uşor incomod. Nu se obişnuise să vorbească despre viaţa sa amoroasă cu nimeni, singura căreia îi mai împărtăşea acele lucruri fiind Isa.
  
  "Ei bine, nu, mulţumesc că ai subliniat asta," glumi viperina, încercând să fie diplomată şi, totodată prietenoasă. Încă se simţea ca şi cum ar fi vorbit cu unul dintre profesorii ei, însă spera ca acea senzaţie să dispară cât de repede. Era cu cel mult cinci ani mai mare decât ea, ceea ce nu era chiar puţin, însă nu suficient de mult încât să se simtă ca şi cum ar fi trebuit să îl ea cu formalităţi.
  
  Strâmbă din nas gândindu-se că, probabil, ca toţi oamenii cu care se întâlnise, Robb o credea o adolescentă care nu ştia ce e bine pentru ea, zăpăcită şi nehotărâtă, condusă de hormoni. I se îmtâmplase şi înainte. Îi plăcea să fie 'cea mică', însă s-ar fii bucurat de puţină consideraţie din partea unor adulţi care nu reuşiseră până atunci să facă ce făcuse ea. Bine, aici nu era vorba de Robb, pe el îl aprecia enorm, doar că voia să nu se simtă ca o fetiţă.
  "Este evident că nu ştii cum e, însă persoanele de sex opus nu sunt chiar foarte impresionate de cum arăt," spuse viperina, înainte să se poată opri.
  
  Lexie era foarte mulţumită de cum arăta, însă ştia că nu era o regină a frumuseţii. Faptul că insinuase că Robb era mai mult decât arătos o deranja acum. Ce o apucase?