pay to play

[Vincent Thorbjörn]

• Simţi un val ciudat de uşurare când auzi că Lexie era liberă, şi se înjura în gând pentru asta. Ce făcea el? Se dădea la fosta lui elevă, care încă mai era elevă? Mdah, îl apucase nebunia.
  
  Începu să râdă când auzi comentariul tinerei, şi o privi analitic câteva secunde. Nu era o persoană care să facă furori, însă arăta bine şi mai avea încă aerul acela copilăresc, amestecat cu maturitatea şi senzualitatea feminină care punea stăpânire pe ea. În doar câteva minute de când se reîntâlniseră, îi deveni tare simpatică, şi bănui care era motivul, însă deocamdată nu dori să recunoască. Mai târziu.
  "Crede-mă, am văzut fete mult, dar mult mai hidoase decât tine care aveau o listă lungă de pretendenţi în spate. Însă ai dreptate, eşti urâtă, foarte. Eşti atât de urâtă încât ochii mei mă înjură cu fiecare clipă care trece uitându-mă la tine", glumi el, încă râzând.
  
  Făcu o pauză, uitându-se la norii care se întunecau pe cer.
  "Eh, vrei să punem pariu că în aproximativ 20 de minute începe să plouă?"