whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• Ivy se plimba mult mai liniştită decât Kurt, şi foarte, foarte amuzată. În primul rând, i se părea amuzant că el abia reuşise să Apară unde trebuia. Asta îi dădea şi un sentiment de satisfacţie, într-o oarecare măsură, pentru că putuse să se răzbune pentru toate dăţile când el o tachinase în privinţa "talentului ei nemaipomenit la Apariţii şi Dispariţii". În al doile rând, o amuza faptul că îşi cerea scuze în continuu. Chiar dacă ea spunea de fiecare dată că nu era nimic, el continua cu scuzele.
  
  Ivy scoase un mic ţipăt de surpriză când el o luă în braţe.
  "Eu cred că o să înnebunesc dacă te mai aud că îţi mai ceri scuze despre Apariţiile alea. Şi probabil că nu ar fi prea uşor să antrenezi grupul Sfinţiilor Mortali, să ai grijă de o fiică pe jumătate dragon şi de o prietenă nebună," spuse Ivy.
  
  Desigur că îl tachina. Ea oricum era nebună, fie că el continua să îşi ceară scuze sau nu. Însă altceva îi atrase atenţia lui Kurt: un mic local colorat, deasupra căruia scria As much as you want. Chiar înainte să se îndrepte Kurt spre el, era sigură că acolo îşi vor petrece noaptea. Era exact genul lui.
  
  Ajunseră în pragul localului şi Ivy îi ceru să o pună jos, simţind că nu putea face nimic daca el continua să o ţină în braţe. Ivy era genul de femeie care voia să se simtă stăpână pe propriul corp- unul dintre motivele pentru care ura blestemul Imperius.