whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• Ivy oftă. Da, nu se simţea rău. De fapt, era destul de uşurată şi veselă, deşi se pare că mai avea o problemă pe cap. Se putea ca acel Michel să nu fie singura rudă de care nu ştiuseră. Se putea să mai aibă ceva unchi nebuni care să vrea să o omoare.
  Şi totuşi, era mai îngrijorată pentru Kurt. El tocmai îşi omorâse fratele geamăn. Mă rog, a doua oară. Încă Ivy nu îşi dădea seama cum de Kurt ratase prima dată. Însă nu era complet sigură că el nu simţea nici urmă de remuşcare.
  "Eu sunt bine," îl asigură ea. "Însă tu nu eşti. Ai nevoie de ceva tărie, eşti mult prea serios pentru starea mea acum."
  Ivy râse şi îşi lovi paharul de al lui, luând o înghiţitură. Deja vedea, acum lua înghiţituri mici, mai târziu dădea pahare pe gât unul după altul. Apoi se apuca iar de fumat şi revenea în situaţia iniţială. Însă acum era diferit. Acum era Kurt lângă ea, şi era sigură că nu o va lăsa să facă ceva ce va regreta mai târziu.