pay to play

[Vincent Thorbjörn]

• Îi aruncă o privire urâtă vânzătorului, enervat la culme de tupeul acestuia. Cum vroia el ca cineva să cumpere ceva cu această atitududine, cum a spus şi Lexie? O luă pe fată de braţ, ştiind că dacă ar mai fi rămas mult acolo, ar fi ieşit urât, datorită răbdării sale care se cam pierduse când dădu de vânzătorul gras şi urâcios.
  "Hai să mergem, până nu începe să-şi blesteme toţi clienţii." spuse el, în timp ce cei doi ieşeau în ploaia udă.
  
  Auzi propunerea tinerei, şi dădu afirmativ din cap. Era mult prea rece acum şi nu mai ploua, ci turna cu găleata, norii furioşi ce împânzeau cerul ameninţând să-şi descarce furia asupra oraşului.
  
  Înainte de a-i da mâna, îşi spuse în gând că nu avea de ce să se teamă. Erau amândoi adulţi, şi în plus, de când asculta el ce vorbeau oamenii? O prinse pe Lexie de degete, dispărând amândoi cu un mic poc, şi senzaţia aceea ciudată specifică Dispariţiei, îl cuprinse iar. Ura să dispară, şi nu fusese niciodată bun la asta, de cele mai multe ori lăsându-şi câte o parte a corpului în cealaltă parte. Însă de data asta nu avea de ce să-şi facă griji, fiindcă Lexie îl conducea.