pay to play

[Vincent Thorbjörn]

• Se îndreptă spre canapeaua indicată de Lexie, însă nu se aşeză, căci nu vroia să o ude. Îşi scoase bagheta şi îşi uscă hainele, înainte de a o zări întrând cu un prosop. Îi zâmbi, însă refuză prosopul, nemaiavând ce face cu el, şi de data asta se aşeză pe canapea. Privi în jurul lui în camera mobilată cu gust, însă realiză că nu era un gest tocmai gentil şi se opri, uitându-se înspre Lexie.
  "Ai casă tare drăguţă, a fost a părinţilor tăi?"
  
  Punând aceste două întrebări, Robb îşi dădu seama de două lucruri, şi anume: 1. habar nu avea câte ceva despre trecutul şi viaţa fetei, iar al 2-lea, mai grav, oare părinţii fetei mai locuiau cu ea? Ei bine, dacă răspunsul era afirmativ, atunci probabil că ar fi trebuit să plece înainte ca aceştia să creadă cine ştie ce despre fata lor, care aducea oameni dubioşi în casă.
  "Sau încă este?"
  
  Deşi putea spune că îi plăcea de Lexie, într-un mod ceva mai mult decât o simplă simpatie, se simţea tare prost din pricină că nu o cunoştea prea bine. Ştia că era drăguţă şi de treabă, însă el nu avea nici cea mai vagă idee ce îi plăcea şi ce nu fetei.