whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• I-ar fi convenit oricare dintre variante, şi Kurt o ştia. Nu avea importanţă unde erau, ea era de acord cât timp erau împreună. Îl luă de mâna liberă şi zâmbi.
  "Oricum e bine, din partea mea. Doar să nu te iei cu băieţii şi să mă laşi pe mine într-un colţ," râse ea.
  Era sigură că asta nu se va întâmpla. Kurt îi oferea toată atenţia de care avea nevoie. De fapt, Ivy nu era prea sigură care punctul slab al relaţiei. Nu se prea certau, şi când o făceau, se împăcau repede. Niciunul nu ducea lipsă de nimic. Şi totuşi, câteodată, când era singură în patul ei şi nu putea să doarmă, pe Ivy o cuprindeau temerile. Ştia că o părăsise o dată şi, deşi nu credea că se va mai întâmpla, o făcuse să devină conştientă că putea să o facă din nou. Avea încredere în el şi era sigură de ce simţea pe moment, însă dacă următoarea zi se va trezi dis-de-dimineaţă şi va descoperi că iubeşte pe altcineva mai mult?
  Ştia că era normal să gândească aşa, nimic nu era imprevizibil, şi una dintre caracteristicile ei era faptul că era destul de pesimistă. Şi era sigură că dacă se va întâmpla să fie rănită încă o dată, nu va mai fi o altă şansă să îndrepte lucrurile.
  "Toutuşi," continuă ea, "ar fi frumos să mergem în Hawaii. Nu cred că mai sunt în stare şi de un concert..."