Dragon blood

[Julieta D. Thibault]

• Observa ca soimeanca se blocase din cauza dragonului urias. Si pe buna dreptate o facuse,cine nu ar fi facut-o? Inghiti in sec si simti cum i se pune un nod in stomac, urca in sus si se opreste in gat. Nu mai putea respira bine, avea rasuflul sacadat si bataile inimi deveneau din intense in maxime.
  Incerca sa-si pastreze calmul, nu avea sa fuga acuma, nu? Nu dupa ce se chinuise sa vorbeasca limba straveche si sa i explice mamei-dragon ca nu i sechestrase puiul, ci il ajutase.
  Cand dragonul isi opri pasul si isi apropie capul urias de cercetasa, adulmencand-o scurt, i venea sa tipe, insa incerca sa se calmeze si cand isi lipi varful botului cald de fruntile amandurora. Tremura de-a binelea, nu aveai cum sa nu tremuri cand era ditamai dihania langa tine.
  I simti solzii si se linisti ca apoi sa astepte, sa astepte si din nou sa astepte. Dadu afirmativ din cap si observa cum dragonul pleaca alaturi de pui dar nu inainte ca brusc langa el sa apara doua coliere, unul cu smarald rosu si altul cu smarald albastru. Cel rosu il puse la gatul Julietei, iar cel albastru la gatul Emei. Cercetasa multumi cu un gest din cap privind-o pe mama-dragon, apoi pe pui si apoi pe Ema.
  Pe coliere era inscriptionat cu litere boldate, italice si frumoase " De fiecare data cand aveti nevoie de ajutor, chemati-ma."