we were born to die.

[Julieta D. Thibault]

• Isi arcui usor o spranceana si o privi in continuare pe fantoma din fata ei. O compatimea, deoarece isi imagina ce groaznic era sa fi o fantoma, insa incerca sa nu arate asta. Nici ei nu-i placea ca cuiva sa i se faca mila de ea, era cel mai umilitor si prostesc lucru. Ofta si privi in jur, trecu prin cateva fantome pentru a ajunge la tanara roscata, care avea un chip palid dar in acelasi timp frumos, cu trasaturi fine si delicate.
  -Depinde la ce te referi, daca te referi la tigare, ei bine da, imi place sa fumez. Insa daca te referi la furtuna de afara, nu. Murmura ea sec si ironic in acelasi timp, fantoma parea destul de ciudata insa daca credea ca avea sa o sperie pe cercetasa se insela amarnic.
  Julieta mereu avea armele pregatite contra orice, mai ales ca fantoma nu putea face prea multe lucruri, decat sa dispara-apara unde voia, la fel ca un vrajitor si sa atinga lucruri, mare lucru. Cel putin era un lucru minuscul pentru cercetasa.
  - Cum e sa fi fantoma? Murmura cercetasa si se aseza pe un scaun privind in gol si apoi spre fantoma, dar se enerva la culme cand aceasta trecu prin ea.
  - E destul loc, nu trebuie sa treci prin mine.