pay to play

[Lexie Stryder]

• Lexie mai că nu îşi mării ochii de uimire. Rămase nemişcată pentru o clipă, pur şi simplu privindu-l într-un mod stupid, mintea golindu-i-se brusc, înăuntrul ei formându-se imaginea unui băieţel frumos, cu ochi albaştri în care se întipărea inocenţa tipică copiilor. Senzaţia de şoc nu dură mai mult de o secundă. Se bucură că nu făcuse niciun gest necugetat când află că, de fapt, Robb tocmai o păcălise.
  
  Râse scurt din cauza uşurării care o cuprinse acum că ajunsese din nou pe 'pământ stabil' şi aproape că îşi dădu o palmă peste faţă. Tipic ei, să creadă ce spun ceilalţi oameni chiar dacă glumesc sau sunt ironici. Multe neînţelegeri se petrecuseră în trecut din cauza acelui mirific dar al fetei şi multe aveau să se mai întâmple de atunci înainte.
  'Bine de ştiut,' zâmbi viperina, un nou val de linişte amestecată cu acea senzaţie ciudată în piept pe care încă nu ştia cum să o numească.
  
  Îşi trecu o mână prin păr, în încercarea eşuată de a-l aranja cât de cât. În momentul în care termină de pus bere-zero în două pahare (activitate ce luase mult mai mult timp decât fusese nevoie), se aruncă pe canapeaua comodă.
  'Stai jos,' spuse ea, uşor absentă, observând că Robb era încă în picioare.