we were born to die.

[Jenet A. Vandalism]

Știa. Era sigură că tânăra nu îi înțelese întrebarea cu adevărat, nu o putea învinovăți pentru acest lucru, ar fi fost total nedrept și lipsit de sens. Încă de când era o simplă vrăjitoare care abea pășise pe meleagurile Hogwartsțului cu un pachet de vise mărețe într-o mână și în cealaltă o simplă baghetă, încă de pe vremea aceea avea pretenția să fie înțeleasă fără să spună prea multe. Avea răspunsuri mereu pregătite, bine gndite fiind gata pentru orice, iar întrebările punea persoana cu care purta o conversație mereu încurcau și lăsau cealaltă jumătate de întrebare în aer. Era acolo, undeva, suspendată de ceea ce nu se vede și crede. Se gândi la răspunsul tinerei cercetașe, care interpretase cu totul greșit. Îi plăcea să fumeze, era unul din viciile care îi acaparau din ce în ce mai multă lume, din păcate, pe jumătate era ca ea când era în viață. Jenn se întrebă de ce nu îi plăcea furtuna, era atât de minunată și maestoasă, incredibila, astfel îți crea iluzia de putere fără sfârșit. Defapt o parte din ea credea asta, iar cealaltă că era mai mult semnul unui sfârșit brusc. În ceea ce o privea pe ea, sfârșitul l-a simțit deja, destul de răspicat și bursc, fără niciun advertisment. Nu vroia o moarte ușoară, ci una demnă de statutul de vrăjitoare, pe care desigur că o onora. Dar un blestem îi înconjura sfârșitul, faptul că acuma era o fantomă nu era pe lista ei de ”lucruri de făcut după moarte”. Defapt, nu se afla nimic pe acea listă.

Cum e să fi fantomă? aceasta întrebare i se învârti amețor prin cap, un fior rece cuprizându-i întreg corpul. Pentru câteva clipe înțepeni în loc, ce putea să îi răspundă? Nu știa exact, dar a cam călcat-o pe coadă acea cercetașă mult prea curioasă pentru vârsta ei. Nu e de mirare că se supărase atunci când stătea pe ea practic, se ridicase nervoasă, deși în gândul ei încerca să se aduce, cât să nu explodeze pe acolo.
O e minunat. E incredibil să nu poți face nimic, să nu fi capabil să bați un nesuferit de copil cu întrebări mult prea dubioase.Nu uită nici întrbare dininte, cu răspunsul schimbat, doar, că se gândi cum să o formuleze cât să înțeleagă și ea.
Nu. Mă refeream dacă îți place să fi la cercetași, dăă! Își închise ochi pentru câteva clipe, frecându-și tâmplele, nu ave rost, se putea enerva și încă foarte ușor, însă nu simțea cu adevărat starea de nervozitate. Câteodată o copleșea și simțea că ar fi înstare de orice, numai să treacă odată în lumea celor care nu cuvântă.