whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• Ivy ascultă în mică măsură ceea ce spunea Kurt. Era mult prea distrasă de faptul că acum el nu mai purta cămaşă şi că ea îi atingea pieptul. Simţea pur şi simplu cum inima i-o luă la goană dintr-o dată şi era sigură că o putea auzi şi Kurt. Dură câteva secunde până să îşi dea seama ce spusese, apoi îşi mută privirea la ochii lui. Greşeală.
  Se simţi în aşa măsură hipnotizată de ei încât simţea cum cade în acel abis negru. Habar nu avea dacă soţul ei avea vreo idee despre ce efect are asupra ei fiecare gest al lui, însă nu îi păsa pentru că ultima fărâmă de minte care mai rămăsese lucidă încerca să înţeleagă cuvintele pe care i le zicea.
  Clipi des şi îşi reveni, dându-şi seama că era mult mai aproape de el. Se trase brusc înapoi, încercând să îşi vină în fire.
  Aşteptă ca frazele lui Kurt să capete sens şi apoi încuviinţă.
  "Promit," spuse Ivy, cu o voce mică, dar sigură.
  Apoi se apropie din nou de el şi îşi aşeză capul pe pieptul lui alb, desenând linii imaginare cu cealaltă mână pe abdomen.