whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• Închise ochii, amintindu-şi de tot ce însemna şi însemnase până acum Kurt, şi schimbarea ce se produse cu câteva zile în urmă, angajamentul pe care şi-l luaseră fiecare, acea mică bucată de hârtie care îi potoliseră atâtea temeri.
  Întâlnirile lor i se deluaru în minte, şi îşi aminti cum îl văzuse pentru prima oară în Borgin&Burkes', cât de diferit era atunci, şi cum îi urmărise buzele formând cele două simple cuvinte, Carsten Wildrig.
  Apoi, Carsten îi invadase mintea pentru luni întregi, îşi aminti de incidentul din bibliotecă şi apoi de acea seară când se îmbătase cu adevărat pentru prima oară. Îşi aminti de primul sărut, iar după aceea urmă o perioadă puţin mai întunecată.
  Îşi aminti atunci când îi spusese noul lui nume, îşi aminti cum îi plăcuse şi cum zile întregi după aceea numele Ivy şi Malfoy îi tot veniseră în minte unul lângă altul. Apoi îşi aminti de India, de relaţia lor ce părea atât de perfectă, de Lexie, cum Ivy îi privea îmbrăţişaţi şi inima îi ardea de mult prea multă mândrie ca să le spună ce simţi.
  Apoi îşi aminti de îmbrăţişările lor şi atingerile lor, de scurta perioadă în care Kurt decise că i-ar fi mai bine fără el, şi de noapte în care îşi dăduse seama că nu era aşa.
  Deschise ochii şi îl privi pe omul pe care îl iubea, zâmbind din tot sufletul. Îşi schimbă poziţia, făcându-l să se întoarcă şi el, aşa încât ajunseră faţă în faţă, fiecare pe o parte.
  "Ce mai fac părinţii tăi?" îl întrebă ea. Desigur că, pe lângă toate acele amintiri superbe, îşi amintea şi de faptul că nimeni din familia Malfoy nu o acceptase, în afară de mama lui. Nu era chiar ceva insuportabil, în fond, Kurt era cel de care avea ea nevoie, dar era deranjant.