whiskey lullaby

[Ivy Thibault]

• Ivy tot nu era sigură de părerea părinţilor lui Kurt. Pe doamna Malfoy o întâlnise, şi îşi făcuse o părere despre ea. Era o femeie atât de indepentă încât Ivy parcă inspira putere, nu aer în jurul ei. Totuşi, tatăl lui Kurt nu părea să o prea placă. Nu îi păsase de Kurt nici înainte de ea, dar acum, parcă gândul că există o altă persoană care să îâl iubească pe Kurt îl deprima, motiv pentru care o privea de fiecare dată pe Ivy cu acel aer suprem, ce inspira ură.
  Totuşi, atunci când auzi că văduva ei fusese aşezată pe tabla de şah, se simţi mai uşurată. Ştia ce însemna acea tablă pentru familia Malfoy, aşa că ştia că acum, oficial, era o membră a ei. Încă nu realiza că era o Malfoy, că îi aparţinea lui Kurt şi viceversa.
  Zâmbi când auzi de viitoarea surpriză. Îi plăceau surprizele şi Kurt ştia bine. Se gândi pentru câteva momente, apoi spuse pe un ton hotărâtor:
  "Bleumarin."
  Îi zâmbi şi îl sărută o dată scurt, apoi se dădu jos de pe el fără prea multă graţie, cuibărindu-se la pieptul lui, ascultând cum îi bate inima sub pielea lui rece şi albă.