Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema ii zambi in timp ce-si incheia nasturii.
" Da-o naibii de taietura!" rase ea. " Nici nu ma mai deranjeaza. E doar ideea ca e acolo, dar m-am obisnuit si..." Se opri iar. Era pe cale sa zica ' si oricum a fost mult mai rau la inceput', dar isi regandi tactica. " ... oricum se vindeca repede."
Observa privirea prietenei sale si intelese, asa cum se intampla de obicei intre cele doua.
" Nu stiu ce sa zic, Rose. Cred ca singurul leac eficient pentru problema noastra e Porrin. Legaturile noastre cu el au fost atat de puternice incat nu cred ca vom scapa vreodata. Dar timpul ne va da diferite distrageri, iar asta ne va usura viata enorm! Crede-ma! Si niciodata nu e o bucurie ca moare cineva, dar uneori e o usurare. Intr-un fel, i-ai facut un bine... Sufletul lui Tomas Porrin era de mult timp pierdut”
Emei ii trecura prin minte mai multe amintiri, cea mai puternica fiind cea in care, in anul IV, Soimeanca se relaxa alaturi de Rose intr-un compartiment de tren. Bufnita gri ce-i adusese o scrisoare misterioasa... Scrisoarea ce avea sa inceapa intreaga actiune. Blestemat fie nasul ei!
Soimeanca se concentra o clipa pe tensiunea inca prezenta in aer. Nu stia ce era, dar isi putea da seama ca nu era din cauza discutiei sale cu Rosalie. Iar asta ii aminti ca inca mai avea niste explicatii de dat. Si in plus o multumire.
" Nu trebuie sa-ti para rau ca nu ai incercat sa dai de gandurile mele! " sari Ema brusc. " Nici nu-ti dai seama cat de mult m-a ajutat gandul ca trebuie sa ma intorc, ca trebuie sa-i vad pe ai mei si ca pe toti cei la care tin. Si doar ti-am promis ca voi veni la nunta ta, oricand va avea aceasta loc, si ca ai tai copii vor avea parte de cea mai mare bibileala din partea mea" rase Ema, amintindu-si de o conversatie glumeata pe care cele doua o avusesera in anul V.
Dupa ce rasul se potoli, Ema se caii.
" Recunosc ca nu a fost o miscare desteapta sa plec fara sa anunt pe cineva. Cat despre scapare... Am avut cu siguranta ajutor. M-am trezit din cauza ca am cazut pe pamant din stransoarea brusc disparuta. Camera era plina de... cred ca erau patronusi... Nu stiu exact. Aratau ca unii si radiau de acea caldura specifica, insa erau mult mai solizi, mult mai materiali, ca sa zic asa. Doborasera cu usurinta multi dintre Devoratori. Am profitat de ocazia si am tulit-o. Am petrecut mai multe saptamani prin padurile de langa Limerick, iar apoi am continuat de unde ramasesem cu pistele" ridica din umeri.