Small talk, big times.

[Raphael Olivier]

• Incepu sa rada zgomotos cand ii auzi explicatia. El?Ranit? Serios? Putea sa scape si de sub nasul celui mai istet copoi. El? Ranit? Niciodata. Bine, putea fi ranit, dar nu cand se furisa 'pe la spatele oamenilor'. Se apropie de ea, inlantuindu-i bratul cu degetele sale osoase si lungi, si o trase dupa el, nepasandu-i nici daca i-ar fi bagat bagheta undeva.
  "Stai departe de locul asta, domnisoara frantuzoaica.", ii spuse el, imitandu-i accentul la fel de bine ca si ea. Acum stia ca daca ceva il atrasese la ea, fusese latura ei franceza. Si probabil parul.
  
  "Acum esti prizoniera mea, micuto", ii sopti el, stragand-o si mai mult de brat, continuand s-o traga dupa el.
  Nu se obosi sa-si mai bage bagheta la loc in buzunar, si spera ca avand-o in mana, avea sa para mai fioros.