Small talk, big times.

[Raphael Olivier]

• "Dar nu vei fi nici un animalut, domnisoara", comenta el, incrucisandu-si mainile la piept. Se uita la bagheta ei, si se apropie de ea, in asa fel incat nasurile lor se atingeau. Isi trecu o mana pe dupa talia ei, tragand-o mai spre el, si ii sopti, buzele sale aproape atingandu-le pe ale ei.
  "Vei face ce spun eu. Nu ma cunosti si nu stii de ce sunt in stare."
  
  Ii prinse barbia cu mana, fortand-o sa-l priveasca, si ii lua bagheta din mana, punandu-i-o in buzunar.
  "Ma cheama Raphael, insa in Durmstrang mi se spunea Zeu. Nu vrei sa aflii de ce", continua el, incercand sa fie prietenos.
  
  Se departa cu cativa centimetri de ea, intinzandu-i mana si zambindu-i la fel de smecher.
  "Poti alege calea usoara, sau poti alege calea mea. Norocul a facut sa iti ies in cale. Sau poate nenorocul. Dar acum nu mai scapi de mine, asa ca mai bine ma asculti".