Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Auzi niste carti cazand la pamant si crezu ca lovise vreun raft. Se intoarse speriata, insa isi dadu seama ca nu era nimic in spatele ei. Un tanar brunet strangea niste carti de pe jos, probabil cele pe care le auzise cazand. Poate pentru ca nu stia ce sa ii raspunda vanzatorului, poate pentru ca nu ii placea sa vada carti pe jos, sau poate ca doar ascultand de primul gand care nu era legat de o cifra uriasa, Aylee merse sa il ajute. Intorsese spatele batranului uscativ mult prea fericita.
  Din cativa pasi ajunse langa barbat, si ingenunche langa el. Isi intinse degetele lungi si ridica o carte, de parca ar fi tinut in mana o papusa de portelan, gata oricand sa se sparga in mii de bucati. O puse la locul ei pe raft, dupa care se apleca din nou, pentru a lua urmatoarea carte. Facu asta de mai multe ori incercand sa nu se uite la strain, desi ochii sai o atrageau ca un magnet, in timp ce parca incercau sa o distanteze. Dar mai mult decat atat, incerca sa nu il atinga. Stia ca atingand alti oameni putea sa le preia pentru un timp sentimentele si chiar nu avea nevoie de asta acum. Simti o intepatura in ochi. Isi sterse doua lacrimi care inca nu aparusera, dupa care expira zgomotos, in timp ce barbatul punea la loc ultima carte. Ii zambi acestuia timid, spunand parca "asta a fost", dupa care ii intoarse spatele, privind tejgheaua unde vanzatorul vindea un manual de anul I. Era momentul sa isi vada de propriile probleme, acum ca nu mai puteau fi amanate.