Paper shoes

[Louis Ausländer]

• Ii raspunse. Usor timid, cam trasa de par, dar o facuse. Nu era chiar asa iepure-in-cusca, pana la urma. El se temea doar de uitare. Nu muncise atat ca sa fie uitat de toti cunoscutii sai. Isi lasa greutatea pe celalalt picior, simtind cum cel stang ii amorteste. Nu suporta amorteala de niciun fel. Se simtea atat de neputincios.. iar el ura sa fie asa. Marai deranjat de fata vanzatorului, mutandu-si ochii sticlosi verzi in alta parte.
  Nu-si putea concentra atentia asupra discutiei dintre fata si vanzator. Era prea.. narcisist. El se gandea numai la el in momentele ca acelea. Cum i-ar sta in mov.. dar daca parul lui nu statea cum isi imagina el? Si poate se taiase intr-o coala de hartie. Okay, exagerase. Asta sunase prea femeiesc. Ce Dumnezeu? El era un barbat in toata firea. Trecuse si pragul de optsprezece ani.. se intoarse cu o fata de cadavru umblator spre vanzator, ridicand spranceana dreapta, arcuindu-si zambetul in sensul opus celui normal. "Ma scuzati!"
  Vroia sa intre si el in vorba, ca doar, nu exista paine prajita fara miere de albine. Era vorba aceea: Nici el ca dracu, nici dracu ca el. Daca ar fi avut ce, si-ar fi suflecat manecile bluzei, insa uitase ca e in tricou. Se intoarse spre fata, zambindu-i, neobisnuit de normal, si ..calduros. "Te-as putea ajuta. Nu m-ar deranja, oricum nu sunt cheie de biserica.. desi as face ceva bun."spuse el, pregatindu-se sa bage mana in buzunar.