Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Aylee il privi pe strain cu ochii mariti, facand-o probabil sa arate ca o papusa cu doi nasturi mari si verzi in loc de ochi. In acelasi timp, simtea privirea vanzatorului cum se plimba de la ea la baiat si inapoi, scanandu-i pe amandoi intr-o intorsatura neastaptata de situatie. Obrajii viperinei ardeau atat de tare incat se mira ca nu incepea sa scoata fum pe urechi. Ce se presupune sa fac acum? se intreba, de parca s-ar fi asteptat ca raspunsul sa vina la ea de cine stia unde. Insa, spre marea ei dezamagire, acesta nu veni. Trebuia sa isi rezolve problema singura.
  -Nu fa asta, ii zise strainuilui pe un ton soptit. Nu e treaba ta!
  -Donmisoara Blast, daca pot sa va intrerup, ar trebui sa faceti decizia asta mai repede. Eu trebuie sa dau azi un rasp...
  Batranul isi inghiti ultimele cuvinte la vederea privirii ucigatoare a viperinei. Aylee nu se uita prea rar in ochii oamenilor, insa cand o facea, stia cum sa se foloseasca de ei. Slabanogul ridca din umeri in felul acela care zicea "faceti cum vreti" si se indeparta.
  Gasindu-se din nou singura cu barbatul caruia nu ii stia nici numele, insa care era gata sa ii dea bani, amuti. Nu era obisnuita cu astfel de situatii. Citise despre ele in atatea carti, insa toate personajele care pateau asta erau fete confidente, cu o incredere in sine mai inatla decat castelul Hoogwarts si cu zambete fermecatoare. Pe cand ea era... ea. Nimic fabulos si nimic extravagant.
  -Nu am nevoie de banii tai, zise, urmarindu-l cu privirea pe vanzator, stand cu spatele la cel caruia i se adresa. Cum am mai zis, nu este problema ta, asa ca te rog sa nu te amesteci.
  Incercase sa isi faca tonul sa sune ferm si sigura pe ea, insa pana si ea isi dadea seama ca fusese doar o incercare patetica. Daca ar fi fost in locul lui, nici ea nu s-ar fi crezut. Totusi, nu avea nevoie ca cuvintele ei sa fie crezute. Ea isi dorea doar sa fie acceptate, luate ca atare.
  Se departa de tejghea, deschizandu-si geanta. Trebuia sa faca niste calcule rapide.