Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Isi retrase mana la fel de repede cum o facuse si el, insa era prea tarziu, iar raul era produs. Nu fusese atenta in ultimul timp, iar acum asta se intorcea si o musca de posterior. Fusese atinsa de cineva, iar asta insemna doar un singur lucru. Era prea tarziu sa mai poata face ceva. Sentimentele curgeau prin fiecare por, prin fiecare celula. In secunda in care cei doi se departara Aylee avea impresia ca intre ei se legara mai multe fire care acum se intideau ca mierea. Baiatul nu parea sa observe nimic din astea, insa Aylee se simti de parca ar fi fost in transa. Plictiseala, mandrie, curaj. Cam acestea erau sentimentele pe care le primea de la el. Poate si nerabdare. Nu erau cu nimic diferite de sentimentele oricaror barbati intr-o ipostaza simpla. Insa ei, ei nu i se potriveau acele sentimente.
  Incepu sa simta o intepatura prin corp, ce incepea de la degete si pornea in sus pe antebrat. Nu stia exact cum sa descrie acel sentiment. Insa, daca ar fi fost nevoita, ar fi zis ca se simtea de parca ar fi avut nisip in vene. Nu patea nimic, doar ca il simtea cum se plimba prin corpul sau. In secunda urmatoare simti nisipul urca pe ceafa ei. In momentul care veni, trupul lui Aylee se cutremura discret, astfel inat probabil ca nu observa nimeni.
  
  Isi indrepta spatele, fara sa isi fi dat seama ca pana atunci ar fi stat macar putin cocosata. Isi lua un zambet confident, care arata nimic altceva decat incredere in sine. Tinea punguta rosie in mana, simtindu-i greutatea care ii era pe plac. Poate ca ar fi putut sa isi cumpere cartea din banii lui, fara sa mai puna si ea. Eh, asta nu ar fi fost ceva frumos din partea ei, insa merita, nu? Se aproprie de strain, sprijinindu-se cu cotul de tejghea. Se uita in spate inspre vanzatorul ocupat, dupa care ii zambi din nou baiatului.
  -Oare ce trebuie sa faca o fata pe aici ca sa primeasca niste atentie? intreba ea pe un ton strident, atat de nepotrivit ei.
  Degete sale lungi incepura sa se plimbe pe antebratul barbatului caruia nu ii cunostea numele. Insa ce conta un nume, cand aveai un zambet de milioane si niste ochi verzi, exact ca si tipul acela.
  -Hai facem asa. Dau eu 1000 si tu 1000. Cu asa o suma, batranelul nu o sa ne refuze, luam cartea si pot sa plec fericita. Si, ca sa fie corect, tu te poti gandi la ceva cu care sa te rasplatesc.
  Ii facu cu ochiul in timp ce isi trecu degete pe fata lui, dinspre obraji inspre barbie. Apoi ii intoarse spatele, gata sa se duca dupa batranel si sa incheie targul.