my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie se plimbă pe peluza umedă şi alunecoasă din cauza ploii, umăr la umăr cu Jack care părea extrem de degajat şi uşor îngândurat. Era ceva în purtarea lui care o făcea pe viperină să se relaxeze, să fie mai spontană şi mai împrăştiată ca de obicei. Însă încrecă să oprească asta şi să se poarte normal. Nu îi plăcea să recunoască faptul că Jack avea dreptate în privinţa multor lucruri pe care ea le negase de atâtea ori.
  
  Lexie privi cerul limpezit, zâmbind când ochii ei dădură de linia de foc a orizontului. Adora acel moment al zilei deşi nu era conştientă de frumuseţea lui în majoritatea timpului petrecut la Hogwarts. Erau atâtea lucruri de care trebuia să se ocupe! Toate păreau că o apasă cu o putere pe care viperina nu era în stare să o înfrunte. Era programul încărcat al orelor sale care îi lăsa puţin timp să le planifice şi să iasă aşa cum voia ea. În plus, viperinii păreau lipsiţi de vlagă în ochii ei energici şi încărcaţi de o electricitate ciudată care o ajuta să reuşească să îşi îndeplinească toate îndatoririle până la sfârşitul zilei. Problema era că toată această agitaţie îi lua timpul pe care înainte îl aloca pentru sine. Ura asta, şi mai ales faptul că fusese nevoită să îşi amâne majoritatea plimbărilor de relaxare pe care era obişnuită să le facă înainte de culcare, fiind mult prea obosită ca să nu se trântească îmbrăcată în pat şi să adoarmă instantaneu.
  
  Îşi ridică privirea la auzul cuvintelor lui Jack, amintindu-şi brusc de locul în care era şi de faptul că şi el era acolo cu ea. Îi zâmbi scurt şi distrat când văzu că se apropiau de Salcia Bătăuşă, însă nu schimbă direcţia. Salcia putea fii şi blândă dacă ştiai să păstrezi distanţa potrivită.
  'Cred că motivul e faptul că m-am lăsat păcălită de un nătărău ca tine,' glumi viperina când îi auzi întrebarea. 'Aş putea să te întreb acelaşi lucru.'