my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi la auzul cuvintelor lui. Viperina avusese, şi încă mai avea câteodată, ieşiri de acel gen şi ştia exact ce voia să spună. În acele ieşiri şi plimbări lungi, viperina găsea ceva frumos şi relaxant, care o ajuta să se culce liniştită seara şi să se trezească plină de energie dimineaţa. Îşi strânse mâinile la piept, simţind cum un tremur al frigului de toamnă îi pătrunde prin oasele subţiri.
  Era sfârşitul apusului, soarele fiind deja complet ascuns după linia orizontului, însă împrăştiind încă o lumină roşiatică pe norii de deasupra, dându-le lor culoarea, transformându-i în imense pete de foc. Sus pe cer, luna începea să strălucească şi să împrăştie lumina agrintie specifică, acum că soarele se ascunse aproape complet. Luna şi soarele. Două lucruri atât de diferite, fiecare cu frumuseţea lui. Nu te puteai hotărî care e mai plăcut, mai minunat şi mai încântător!
  'Îmi place perioada asta a zilei,' spuse viperina, oprindu-se brusc şi privind Salcia Bătăuşă cu frică amestecată cu entuziasm la gândul că era atât de aproape de ceva perciulor.