Paper shoes

[Louis Ausländer]

• Isi incrucisa bratele la piept, plimbandu-si plictisit si nerabdator privirea in incapere, asteptand ca tanara sa-l plateasca pe vanzator si sa se aleaga cu cartea aceea. Nu era usor cu banii, el intelegea. De aceea ii daduse banii lui. Nu toti, dar o parte din ei, da. El putea trai si altfel. Se putea intoarce in Germania la parintii sai daca ramanea fara bani. Ei oricum dormeau in bani. El de ce nu o facea? Nu. El nu era astfel. Era un sadic, un imprudent, un nesimtit.. dar nu dormea in bani, nu inota in bani, nu respira bani ca si parintii lui.
  Batea nerabdator in lemnul tejghelei, privind sceptic fiecare miscare a vanzatorului. Barbatul arata ca un adevarat criminal. Un sarlatan, pe cand el.. Ei bine, pe el mama Natura il inzestrase cu acele trasaturi pur germane, usor aspre, dar frumoase. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca in spatele unui astfel de baiat chipes se putea ascunde un criminal narcisist si aproape fara sentimente. Fara pic de mila sau bunatate.
  "Gata?"
  
  Glasul sau rasuna fantomatic printre rafturile prafuite, uzate, infectate cu carti. Iar fata aceea.. ea parea a fi singura pata de culoare de pe acolo. Poate fiindca avea ochii verzi? Poate fiindca ii inspira incredere. Isi musca pierdut buza inferioara, zambind. Nu era pervers. Inca nu crease cine-stie-ce scenariu in mintea sa bolnava. Prefera sa cunoasca omul. Coperta nu defineste o carte.

ooc: Doraaaa, iarta-mi postul sec. ;o3