Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Vanzatorul se misca si mai incet decat de obicei. Trage de timp! isi zise Aylee, cand isi dadu in sfarsit seama ce se intampla. Dar oare de ce facea asta? Spera oare ca fata sa se plictiseasca si sa plece fara carte? Oare cine era celalalt cumparator si de ce il apara vanzatorul? Aylee isi scoase pieptul in fata, ca un cocos care se umfla in pene. Cum indrazneste omul acela sa o desconsidere in halul acela, pe ea, Aylee Lola Blast? Nu ii venea sa creada cata nerusinare poate sa existe in unii oameni. Expira zgomotos, enervata la culme, in timp ce isi dadea ochii peste cap.
  Statea aplecata peste tejghea, cu coatele sprijinindu-se de aceasta. Simtea o privire atintita asupra ei, care statea acolo de ceva timp. Nu putea sa ii apartina decat frumosului care se parea ca nu avea ce face cu banii. Aylee intoarse senzuala capul in directia sa, zambind strengareste. Isi atintii proprii ochi verzi in cei ai strainului, si, parca fara sa vrea, isi musca buza de jos, dupa care isi trecu mana prin par. Apoi, fara sa anunte, se intoarse din nou cu privirea inspre batran, ignorandu-l pe tip. Stia foarte bine ce urmari aveau sa aiba actiunile sale. Acest baiat avea sa ii cada in plasa si sa fie asa cum ar trebui sa fie toti barbatii de pe planeta. Ai ei. Pana la urma, merita asta, nu-i asa?
  -Sa va impachetez volumul? intreba vanzatorul cu o voce tremuranda.
  Aylee tresari. Nu putea si nenorocitul acela sa fie mai discret?
  -Ce? Nu! Dami-l aici sa pot pleca odata, zise Aylee grabita, intinzand mana poruncitor.
  Batranelul se uita in jur, parca cerand ajutor, dupa care, fara sa gaseasca pe nimeni, intinse cartea fetei. Insa se misca incet si, din cauza ca tremura, dadu cu mana peste gramada de galeoni de pe masa, toti banii ajungand pe jos. Isi trase repede mana in care tinea cartea inapoi, mormaind ceva despre faptul ca nu putea sa dea cartea pana cand nu numara banii primiti. Viperina isi dadu o palma peste frunte, intrebandu-se cat avea sa mai dureze toata tarasenia aceea.