Paper shoes

[Louis Ausländer]

• Observa ca satena se intoarse spre el imitand ceva ritualuri..de imperechere. Nu era un mare fan al acelor gesturi. El prefera sa se apropie mai intai psihic si apoi fizic de o persoana. El prefera mai intai tortura psihica si apoi pe cea fizica. Asa procedase cu toate victimele lui. Cu toate.
  Oare era singurul care se plictisea asteptand? Isi iesi din minti cand vazu banii pe podea. Mosuletul isi dorea cu orice pret sa-i tina acolo. Era un ordin? Cu o vraja mentala, facu ca banii sa leviteze inapoi pe tejghea. Imperio!
  "Da-ne cartea. Acum!"spuse el pe un ton cat se putea de calm. Isi intoarse privirea spre fata. De ce o privea.. astfel? Intr-adevar ii cam sucise mintile. Nu facuse nimic decat sa o priveasca de cand intrase pe usa. Mintea sa intalnise mii de astfel de fete. Creierului sau, ii displaceau toate. Fete bune. Toate urmareau aspectul fizic al barbatului, situatia financiara destul de buna, crezand ca este un naiv care si-a gresit calea in viata. Dar nu.. El nu era asa. El era un baiat ce-si croise singur drumul in viata. Ba chiar.. avea mai multe drumuri. Sa fie mereu cate o usita deschisa. Pentru a evada. El traia in bezna. Ajunse sa vada acolo ce nu putea vedea la lumina. Adevaruri. Mii. Pacat ca fata aceea aprinse lumina in viata lui Louis. Il orbise. Dar ce era cel mai interesant? Ca ea defapt nu aprinsese lumina. Ea insasi era lumina.