my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie observă zâmbetul sincer de pe buzele lui Jack şi îl aprecie mai mult decât dacă s-ar fii aflat pe faţa altcuiva. Se bucura că, măcar o dată trecuse pe după nota de ironie din voce şi pe după scăpăratul amuzat al ochilor. Viperina îşi desprinse privirea de pe el şi o aţinti a Salciei înalte şi ameninţătoare de care se apropiaseră mai mult decât era nevoie. Dacă cineva i-ar fii văzut ar fii crezut că pun la cale ceva, sau că vor să intre în Urlet în Noapte sau ceva de genul. La urma urmei, cine normal la cap ar ieşi într-o plimbare pe lângă un copac care îl poate omorî oricând ?
  Lexie râse fără umor la acest gând, însă continuă să se plimbe prin jurl copacului, ca şi cum nu i-ar fii venit niciodată în minte că ar putea fii lovită de crengile masive ale acestuia. Jack stătea în dreapta ei şi părea pierdut în propriile gânduri, deşi tânăra femeie avea o senzaţie că nu era deloc aşa. Jack avea darul de a te face să nu îţi mai pese de lucruri care înainte să îi simţi prezenţa păreau extrem de importante. Te făcea să nu te mai gândeşti la reguli, la principii sau orice altceva care te-ar împiedica să faci pur şi simplu ce vrei şi simţi în acel moment.
  Era atât de ciudat să stai cu el, şi totuşi atât de plăcut ! Lexie îşi înconjură trupul cu braţele, simţind uşoara răcoare a toamnei.
  'Deci,' începu viperina, simţind că tăcerea dintre ei se face tot mai apăsătoare. 'Ce ai de gând să faci după ce termini cu Hogwarts-ul?'