my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie se simţi nedumerită, speriată şi uimită de tot ceea ce se întâmpla în jurul ei. Pirvea Salcia cu o frciă vădită, însă nu se simţea în foarte mare pericol. Putea să fugă din raza de pericolului şi să îşi aleagă alt loc de plimbare. Ceea ce o speria era că, pentru câteva momente prea lungi, Jack nu avu nicio intenţie să se mişte. Stătea îngheţat, privind înspre castel pe peluza gălbuie, arsă de razele soarelui din vara ce tocmai trecuse. Îi luă ceva timp să îşi dea seama la ce se uita bărbatul. Era o femeie, îmbrăcată în alb, strălucind parcă în lumina argintie a lunii splendide. Lexie nu apucă să o privească foarte bine că o altă creangă se repezi asupra lor şi viperina îşi plecă capul cu un gest de panică. Nu voia să mai rămână acolo prea mult timp, însă nu îl putea mişca pe Jack din loc.
  Femeia se apropia de ei şi, cu cât o făcea, Lexie vedea ceva mai sălbatic, mai furios şi înfricoşător în toată acea frumuseţe care o orbise la început.
  Inima îi tresăltă de uşurare când Jack prinse viaţă din nou şi începu să se mişte, însă viperina mări ochii de uimire şi groază când văzu că nu era direcţie bună. Cei doi tineri alrgau ţinându-se de mână printre crengile înnebunite ale Salciei Bătăuşe, apropiindu-se din ce în ce mai tare de trunchi. Viperina se apleca, sărea sau se ferea în orice fel putea de crengile groasă şi periculoase, însă unele o loveau din plin sau îi crestau tăieturi însângerate pe obraji şi pe mâini. Ştia că acelaşi lucru i se întâmpla şi lui Jack şi îl strânse de mână în momentul în care amândoi căzură prin tunelul de la baza Salciei.
  Tânăra femeie se găsi întinsă pe podeaua prăfuită a conacului Urlet în Noapte fără a avea injurii vizibile în afară de o tăietură lungă, dar superficială pe obrazul drept. Psihic îşi reveni repde şi se ridică clătinându-se ajutată de mâna prietenoasă a lui Jack.
  'Ce tocmai s-a întâmplat?' întrebă ea, fără să înţeleagă niciuna dintre acţiunile din ultimele zece minute ale bărbatului.