my dear, I don't give a damn

[Ian Richter]

• Anne pufni şi îşi aruncă mâinlie în aer, însă rămase tăcută. Jack îi aruncă o privire exasperată lui Lexie. Cum naiba îşi imagina ea că ar mai fii putut vreodată să fie prieteni ?
  - Lexie... începu Jack.
  - Nu cred că înţelegi, spuse Anne pe un ton aproape călduros. Eu îl iubesc, nu ştiu dacă ştii ce înseamnă. Iar el nu. Cum crezi că am mai putea fii prieteni ?
  Jack tăcu pentru câteva secunde, apoi se uită iar la Anne. De data asta părea mai resemnată, mai hotărâtă. O privi întrebător, mirându-se de schimbarea de atitudine.
  - Ţi-am spus, ridică Anne din umeri ... Dacă nu pot să te am eu, nimeni nu te va putea avea. Prefer să te desfigurez în asemenea hal încât oamenilor le va fii scârbă să se uite la tine. Sau am să te omor. Cum alegi.
  Pe Jack îl înfioră sinceritatea pe care o emanau ochii ei mari. O va face. Dacă va avea ocazia, o va face.
  - Tu nu mă iubeşti, spuse Jack pe un ton scârbit. Nu mi-ai face toate astea dacă m-ai iubi.
  Anne zâmbi blând.
  - Oh, dar tocmai din dragoste fac asta, răspunse ea. Se întoarse spre Lexie. Îmi place sinceritatea ta, drăguţă. Ai ocazia să pleci. Lasă-l pe Jack să-şi asume repercusiunile faptelor sale. Singur. Fără nimeni.
  Se uită drept în ochii lui Jack la ultimele sale cuvinte, cu un zâmbet trist pe buze.