my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie observă privirea exasperată a lui Jack şi îşi dădu seama că ce tocmai spusese era stupid şi fără sens. Însă putea să pară stupid şi fără sens pentru Anne, care nu îl iubea pe Jack, aşa cum pretindea. Dacă într-adevăr l-ar fii iubit, atunci ar fii acceptat orice, orice numai să fie lângă el, i-ar fii respectat dorinţele, ar fii stat alături de el în orice situaţii, ajutându-l, i-ar fii dat sfaturi în legătură cu o relaţie care el crede că se va transforma în ceva mai mult, şi apoi ar fii stat în stânga lui la nuntă, cu ochii înlăcrimaţi de mândrie şi tristeţe pentru că ştia că bărbatul îi aparţinea acum femeii îmbrăcate în alb de lângă el.
  Anne vorbi şi Lexie se trezi la realitate, dând la o parte toate viziunile şi aşa zisele sacrificii pe care le-ar fii făcut dânsa pentru iubire. Însă ceea ce auzi ieşind din gura tinerei femei o îngheţă şi îi făcu mintea să gândească de cinci ori mai repde ca înainte.
  Deci Anne îi dădea ocazia să plece şi să îl lase pe Jack cu ea, să fie omorât sau mutilat, să fie torturat şi pedepsit pentru o faptă firească într-o situaţie nepotrivită. Nu era corect. Până acum nu îşi dăduse seama de ce se temuse Jack de fosta lui logodnică. Însă acum îi vedea sufletul negru şi faţa ei fu lipsită de frumuseţe din momentul acela.
  Îi privi pe cei doi. Putea să fugă. Putea să iasă din acea situaţie. Însă de unde ştia că Anne îşi va ţine cuvântul şi nu va veni după ea ? Oricare ar fii situaţi, nu voia să o studieze. Nu lua în considerare nici măcar pentru un moment posibilitatea de a fugi şi de a-l lăsa pe Jack lângă psihopata aceea.
  'Bine, plec,' spuse ea, sperând din tot sufletul ca Jack să nu îi creadă minciuna. 'Îmi pare rău, Jack.'
  Se întoarse şi merse spre uşă. Anne îi zâmbi încurajator, apoi îşi întoarse toată atenţia spre logodnicul ei. Mare greşeală !
  'Stupefy !'