my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie fu pe jumătate uimită, pe jumătate impresionată de rapiditatea cu care Anne se ferise de vraja sa de împietrire, însă îşi reveni repede şi o privi, de dat aceasta hotărâtă şi rece. Nu îi plăcea când cineva îi ameninţa prietenii şi nu voia să îl lase pe Jack singur acolo.
  Tresări la auzul cuvintelor tinerei femei, însă viperina se feri de vraja ei cu o smucire stângace. Nu era atât de bună ca Anne, însă avea şanse să o învingă. Învăţase cum să lupte de la Ivy şi cum să anticipeze mişcările adversarului de la Kurt, aşa că se simţea suficient de pregătită pentru a o înfrunta pe aşa zisa mireasă.
  În plus, erau doi contra unul dat fiind că nici Jack nu avea să stea pe margine şi să privească lupta, aşteptând verdictul. Lexie aruncă un nou blestem asupra Annei care o rată, apoi îşi învârti bagheta într-un mod ciudat şi din vârful acesteia ieşi un jet de foc albastru, care ţâşni spre femeia în alb. Îi atinse umărul drept şi aceasta strigă de durere. În următorul moment, flacăra se stinse şi Anne o privea pe Lexie cu chiar mai multă ură ca înainte. Carnea de pe umărul ei era roşie şi însângerată.
  Urmă o serie de blesteme aruncate asupra viperinei. Le simţea putere, simţea un vânt uşor când aceste treceau pe lângă ea. Anne era orbită de ură şi ciudă şi îşi arunca blestemele în toate părţile în încercarea de a nimeri o fiinţă umană. Într-o scurtă pauză în care Anne îşi trăgea sufletul, Lexie îl apucă pe Jack de mână şi fugi cu el, ieşind din cameră, trântind uşa în urma lor şi alergând cu o viteză de care nu se credea în stare în jos pe scări. Viperina auzi în spatele lor uşa pe care o trântise şi ştia că mireasa era pe urmele lor.