my dear, I don't give a damn

[Ian Richter]

• Jack o ajută şi o sprijini pe Lexie cât de bine putu, însă o şi forţă să meargă mai departe. Era absolut necesar să câştige cât de mult timp puteau şi avea nevoie ca Lexie să nu leşine sau ceva pe drum. Îi spuse încet câteva cuvinte de încurajar cât timp fugeau în linişte prin tunelul întunecat. Simţi că i se întoarce şi lui stomacul pe dos de la atât de multă alergare, aşa că încetini.
  Se opriră de tot după ce alergară ceea ce păru vreo oră. Jack ştia că tunelul probabil nu mai avea mult şi se termină. Şi mai ştia că o să-i ducă la Hogsmeade, după care ei o să trebuiască să meargă spre Hogwarts, unde or să fie în sfârşit în siguranţă. Era sigur că la şcoală o să găsească sprijin.
  Jack auzi paşi pleoscăind în apă prin spatele lor. Erau încă foarte departe, însă el era sigur că Annei nu-i va trebui mult să ajungă la ei.
  - Lexie, încearcă să nu leşini, ok ? Nu mai avem mult.
  I se părea că îi cerea ceva aproape imposibil pentru că el însuşi se lupta cu greaţa, însă găsi puterea să-şi mişte iar picioarele într-o alergare stângace, însă destul de rapidă.